În dezbatere: CRIZA SPIRITUALĂ

Potrivit AgerpresPatriarhul Daniel a făcut următoarea declarație la finalul ședinței Sinodului Bisericii Ortodoxe Române (BOR), desfășurată duminică, 28 octombrie:

Noi înțelegem că la ora actuală majoriatea țărilor din zona aceasta a Europei se confruntă cu o criză economico-financiară, dar considerăm că mai grea decât criza enonomico-financiară este criza spirituală. De altfel, rădăcina acestei crize ecnonomico-financiare este de ordin spritual și moral. Lăcomia mare a unora a dus la lipsa de mijloace materiale și de bani a altora.

Cu o lentoare deja cunoscută, BOR a luat atitudine – prin Patriarhul ei – față de criza profund spirituală în care ne aflăm. Desigur că în spatele oricărei alte crize se află o alta mai mare, mai acută și mai greu detectabilă. Aceasta pornește din sufletul nelecuit a atâtor contemporani de-ai noștri, oameni care aleargă încoace și încolo printr-o lume tot mai fragilă. Moralitatea fundamentală este călcată în picioare, spiritul iudeo-creștin a rămas doar o amintire, în vreme ce mulți dintre oameni se complac în penumbra păcatului. Societatea noastră dezvoltată – fac aluzie aici la Uniunea Europeană – a pierdut demult orice simț moral și, odată cu el, întregul apetit spiritual.

În mod particular, înaltul prelat înfierează păcatul lăcomiei. Epicentrul imoralității este văzut în acest punct, pentru că oamenii se pizmuiesc unii pe alții și apoi îi prejudiciează pe cei mai slabi. Dacă am fi mai spirituali n-am mai fi (așa) lacomi – vrea parcă să ne spună. Și, fără îndoială, așa este. Lăcomia este unul dintre păcatele capitale, dar numai lăcomia să umple toată lista?! Știu că Patriarhul a făcut-o în raport cu criza financiar-economică, dar afirmația mi se pare destul de reducționistă. Nu putem rezuma întregul spectru moral doar la unul dintre păcate, cum nu putem nici să generalizăm lucrurile.

Și acum, întrebarea usturătoare: Unde am fost noi, creștinii militați, de s-a ajuns aici? Mă refer la Europa creștină și optimistă a ultimelor secole. A sesiza o criză spirituală și a nu te găsi în nici un fel responsabil mi se pare o ipocrizie. A fi religie majoritară – cum este BOR în România – presupune mai mult decât privilegii inerente. Cred că e vorba de multă responsabilitate, luciditate și acțiune. Dar și minoritarii trebuie să ia seama. Toți suntem responsabili de starea jalnică în care ne aflăm. Să folosim orice ocazie de a schimba lucrurile, atât cât atârnă de noi. A constata e important, dar nu și suficient. Ni se cere mai mult, ni se cere să ardem pentru semenii noștri. Probabil implicarea noastră civică n-a fost cum trebuia… sau poate n-a fost deloc. A-i conștientiza pe oameni de adevărata criză – cea spirituală – este deja un mare pas înainte. Discursul confesional nu-și are locul aici, ba dimpotrivă strică. Aici cred că trebuie să mergem pe o teologie a fundamentelor, pe o moralitate elementară și aplicată social. În felul acesta vom putea să influențăm și să sperăm la mai bine.

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.