Analizând expresia ce deschide prologul ioanin (Ioan 1.1), Dorin Ștefănescu face următoarea remarcă: Dacă la început era Cuvântul înseamnă că în Cuvânt se îngemănează două calități: primordialitatea și vestirea. Afirmația apare în primul capitol al lucrării Metafizică și credință (Paideia, București, 2005).
Felul în care fenomenologul român prinde cele două sensuri mi se pare remarcabil. Astfel, Cuvântul este începutul ce se vestește pe sine. Apoi, această vestire se extinde la nivelul întregii lumi, iar această lume se naște în Cuvânt. Ajungem la concluzia că Logosul este începător de lume și vestitor de Dumnezeu. El așează lucrurile într-o stare nouă, le susține și apoi le promovează. Funcția creațională se împletește cu cea kerygmatică.
Primordialitatea se referă, așadar, la natura Logosului. Înainte de univers și înainte de om, el acționează cu autoritate. Tocmai de aceea se spune că Ioan 1.1 este înaintea lui Genesa 1.1. Însăși existența Logosului îl aduce în prim plan, pentru că – așa cum va spune ceva mai jos – toate au fost făcute prin El. De la conceptul impersonal din gândirea greacă, Logosul este atribuit aici unei persoane, lui Isus Hristos. Reluată și subînțeleasă în concilii ecumenice, această concepție devine o piesă de rezistență în doctrina despre teism.
Vestirea are de-a face cu manifestarea Logosului. Astfel, el nu doar face (aduce lucrurile în ființă), ci el și descrie. Autorul Epistolei către Evrei vede și el întruparea lui Isus ca pe o vorbire a lui Dumnezeu, după ce deja o făcuse prin profeți și oracole. Logosul care vorbește se va fi întrupat inițial și va fi locuit printre oameni plin de har și de adevăr. El devine astfel accesibil, se apropie de noi în chip deplin și irevocabil. Evangheliștii Noului Testament nu vor face altceva decând să consemneze acest fapt. Istoricitatea Întrupării trebuie privită ca o deschidere a Logosului etern către o lume în nevoie.
Iată cum aceste două concepte se completează reciproc. Ele descriu magistral atât natura cât și manifestarea Logosului. Modul succint în care o fac ne uimește de fiecare dată: Logosul era cu Dumnezeu, Logosul era Dumnezeu. Să trăim sub această fascinație nu doar cu mintea, ci și cu inima. Să avem o atitudine angajantă, așa cum și Logosul-Hristos a avut-o încă de la începuturi. Să fim centrați în El cu întreaga ființă!