La focul inimii (2)

L

Drumurile tale trec prin mine

Și când vii, încep viorile să cânte…

Tot ce aduni, le împletești într-o cunună

Și o așezi pe fruntea mea;

Ești generos ca toamna în risipa ei

Și ai cu tine câteva cuvinte,

Care-mi liniștesc valurile.

Ți-era dor de mine și ai grăbit pasul

Cum se grăbesc zorile s-aducă culorile

Pierdute în corole…

Să nu spui că ți-ai uitat umbrela în tramvai,

Dar nu-i nimic,

O să-mi deschid rugăciunea deasupra ta,

Când te caută vremea cea rea…

La mulți ani, dragul meu!

(Strofa a II-a din poezia La focul inimii tale,

de George Uba)

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.