În lucrarea Teologia primă a lui Kevin J. Vanhoozer (trad. rom. Dan Tomuleț, Logos, Cluj, 2017), într-un context mai larg, se face vorbire despre atitudinea creștinismului față de celelalte religii. În acest sens, autorul citează din Raimundo Panikkar, unul dintre gânditorii care au găsit metaforele potrivite pentru cele trei atitudini: exclusivismul, inclusivismul și pluralismul.
Citatul de mai jos redă aceste detalii într-o manieră coerentă și, sper, edificatoare.
Raimundo Panikkar simbolizează relația creștinismului cu alte religii, folosindu-se de imaginea a trei râuri sfinte. IORDANUL, cu toate conotațiile sale istorice referitoare la evenimentele legate de relația lui Israel cu Yahweh și a lui Isus cu Tatăl, reprezintă exclusivismul, convingerea tradițională că creștinismul este singura religie adevărată. TIBRUL simbolizează mentalitatea occidentală a creștinului, cu cruciadele sale medievale și cu misiunile sale moderne. Toate drumurile duc la Roma; prin urmare toate râurile – religiile – conduc spre creștinism. „Declarația referitoare la relația Bisericii cu religiile necreștine”, care a fost adoptată la Conciliul al II-lea de la Vatican, în 1965, a făcut din inclusivism poziția oficială a Bisericii Romano-Catolice. Inclusiviștii adoptă poziția conform căreia creștinismul include ceea ce este adevărat în celelalte religii. În opinia lui Panikkar, niciuna dintre cele două mentalități, Iordanul sau Tibrul, nu recunoaște în mode adecvat „alteritatea” celorlalte religii. GANGELE, care combină multe izvoare și se dispersează prin guri de vărsare divergente, reprezintă pluralismul contemporan: creștinismul este una dintre religiile valide. Panikkar nu intenționează să vorbească aici despre creștinismul doctrinar și nici despre creștinismul instituțional, ci despre „cristianitate”, despre esența mistică și spirituală a credinței care este împărtășită de întreaga umanitate.