Întrebarea săptămânii (11)

În Citate
10 februarie 2014
1 min de citit

Ne încredem în El pentru iertarea păcatelor și pentru ca să ne țină mai mult sau mai puțin pe linia de plutire ca adunare de oameni onești, dar ne este suficient El și pentru a sta față în față cu realitatea? Oare știm să înfruntăm realitatea confuză a unei lumi în care părinți buni au uneori copii răzvrătiți,  iar părinți răi lasă în urmă misionari devotați? Ne este oare Hristos îndeajuns pentru a face față acestei dezordini dinăuntru? Sau ar fi mai bine să nici nu ne uităm acolo, continuându-ne, pur și simplu viața, de creștini?

(Larry Crabb)

Scrie un comentariu

Articole similare

De Ghiță Mocan 10 februarie 2014
Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.