În acești termeni descrie Grigorie Taumaturgul impactul maestrului său – Origen – asupra sa. Este poate cea mai consistentă mărturie a unui ucenic direct de-al alexandrinului. Afecțiunea și învățătura marelui dascăl s-a imprimat în mod definitiv în mintea și-n inima discipolului.
Iată câteva mărturii în acest sens:
- Încercând să se facă asemenea omului cu viață îmbunătățită și dând – iată ce vroiam să spun – el însuși exempul unui înțelept.
- Așadar, nu voi spune că era un exemplu desăvârșit, ci că dorea fierbinte să devină astfel; el se nevoia cu tot zelul și cu taotă înflăcărarea, dincolo de puterile omenești.
- Și iată că ne înțeapă cu acul prieteniei, greu de respins, ascuțit, pătrunzător, acul bunăvoinței și a bunelor intenții, toată bunăvoința arătându-se până și în cuvintele sale atunci când era cu noi și ne vorbea.
Sintagma a înțepa cu acul priteniei mi s-a părut fascinantă. Există o forță uluitoare în adevărata prietenie, cea bazată pe revelație și sinceritate. Origen se pare că a înțeles-o, iar cei din jur au resimțit-o. Fără îndoială, acest lucru e valabil și azi. Sentimentele curate, arătate prin cuvânt și faptă, nu pot să trezească la rândul lor decât stări curate. Frumusețea unei asemenea relații merită efortul întreg, oricând și oriunde.