Înfulecat de-un cașalot

În cartea lui, O istorie a lumii în 10 1/2 capitole, Julian Barnes povestește cum, pe 25 august 1891, James Bartley, un marinar de treizeci și cinci de ani aflat la bordul lui Star of the East, a fost înghițit de un cașalot în apropierea Insulelor Falkland:

„Țin bine minte clipa când am căzut din barcă și am simțit cum dau cu picioarele peste ceva moale. Mi-am ridicat privirile și am văzut coborând asupră-mi o boltă alb-trandafirie cu arcade mari și osoase, după care m-am simțit tras în față, cu picioarele înainte, și mi-am dat seama că eram înghițit de o balenă. Coboram din ce în ce mai mult, înconjurat și îngrămădit de ziduri cărnoase, însă presiunea nu-mi pricinuia dureri, iar carnea ceda ușor, aidoma cauciucului, la cea mai mică mișcare a mea.
Deodată, m-am trezit într-un sac mult mai mare decât propriul meu trup și într-un întuneric ca de smoală. Am pipăit în jur, iar mâinile mele au atins câțiva pești, dintre care unii păreau încă în viață, căci mi s-au zbătut între degete și mi-au trecut printre picioare. În scurtă vreme, am simțit o durere de cap năprasnică și mi-a venit din ce în ce mai greu să respir. În același timp, mi s-a făcut cumplit de cald, iar dogoarea mă înghițea ca un cuptor aprins, crescând de la o clipă la alta. Ochii mi s-au preschimbat în niște cărbuni încinși și am fost convins că eram condamnat să pier în burta unei balene. Era un gând care mă chinuia nespus, iar tăcerea încremenită a acestei temnițe fioroase mă copleșea iremediabil. Am încercat să mă ridic, să dau din mâini și din picioare, să strig din toți rărunchii. Era cu neputință să fac ceva, însă mintea mi se părea nefiresc de limpede și, înțelegând pe deplin ce soartă îmi fusese hărăzită, în cele din urmă mi-am pierdut cunoștința și n-am mai știut de mine.”

Balena a fost ucisă ceva mai târziu și urcată la bordul lui Star of the East, ai cărei marinari, neștiind cât de aproape de ei se găsea tovarășul dispărut, și-au petrecut tot restul zilei și o parte a nopții spintecând prada. În dimineața următoare, operațiunea a fost reluată. Ceva a părut a se mișca ușor și totodată spasmodic înăuntrul animalului. Așteptându-se să găsească un pește mare, eventual chiar un rechin, marinarii au despicat abdomenul și au dat peste James Bartley – fără cunoștință, cu gâtul și mâinile înălbite din cauza sucurilor gastrice, dar încă viu. Două săptămâni a delirat încontinuu, după care a început să-și revină. La un moment dat, starea sănătății lui s-a normalizat total, cu excepția pielii depigmentate sub acțiunea acizilor. De altfel, Bartley a rămas albinos până la sfârșitul vieții.

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.