Crearea României Mari a avut un impact considerabil asupra imaginarului istoric al românilor și, în bună măsură, a impus o anume orientare chiar printre istoricii de meserie. A câștigat teren interpretarea „unitară” a trecutului, izvorâtă din convingerea că momentul 1918 înseamnă încununarea necesară și obiectivă a întregii istorii anterioare. Alăturarea tuturor provinciilor românești într-un singur stat apărea ca deziderat suprem al națiunii. Totuși, ținuturile alipite erau dispuse într-o ierarhie simbolică, potrivit căreia Transilvania strălucea mai puternic decât celelalte. Aceasta, deși „desăvârșirea unității naționale” implica în egală în egală măsură Basarabia și Bucovina. De altfel, sărbătoarea națională a României a devenit, după căderea comunismului, ziua de 1 decembrie 1918, momentul proclamării unirii Transilvaniei.
(Din Germanofilii. Elita intelectuală românească în anii Primului Război Mondial, de Lucian Boia, p. 11)