Predicasem deja de multe ori, văzusem multe lucruri din viața Bisericii, vorbisem și scrisesem despre toate acestea, dar încă nu eram creștin, ci propriul meu sălbatic și nestăpânit… Și, cu toată părăsirea pe care o simțeam,, eram totuși mulțumit de mine. Biblia, și în mod special Predica de pe Munte, m-a eliberat de acest lucru. De atunci, totul s-a schimbat. Am simțit clar această schimbare, pe care au remarcat-o și alții din jurul meu. A fost o mare eiberare. Atunci am înâeles deslușit că viața unui slujitor al lui Isus Hristos trebuie să aparțină Bisericii și, pas cu pas, a devenit tot mai clar cât de departe trebuie să ducă acest drum. Apoi a venit dezastrul din 1933 care m-a întărit și mai mult în această convingere. După aceea, am descoperit alți oameni care, ca și mine, urmăreau aceeași țintă. Lucrul care mă preocupa cel mai mult era reînnoirea Bisericii și a preoților.
(Dietrich Bonhoeffer,
Scrisoare din Finkenwalde, 27 ianuarie 1936)