Genial și depresiv: destinul lui Swartz

G

Aaron Swartz a fost cofondatorul rețelei de socializare Reddit, mult utilizată în Statele Unite. Spunem a fost pentru că sâmbătă, în urma unei depresii puternice, s-a sinucis. S-a spânzurat pur și simplu în locuința sa din Brooklyn. Peste câteva săptămâni urma să apară în fața justiției americane pentru a da socoteală pentru un furt internautic. Este vorba de mai multe materiale științifice sustrase din arhivele (de altfel securizate) ale unor înalte instituții de învățământ.

Rețeaua ce-o conducea și care-l făcuse atât de popular milita tocmai pentru accesul liber la toate materialele care apar pe internet. Filozofia aceste mișcări – pentru că ea are adepți, nu doar utilizatori – accentua în mod deosebit libertatea spațiul virtual. Dincolo de acest potențial delict, Swartz a fost unul dintre cei mai geniali tineri ai momentului. La doar 26 de ani, el reușise să uimească speciliști învederați în IT, să creeze softuri de mare complexitate și să gândească o afacere din care s-a îmbogățit vizibil.

Și totuși, iată un destin frânt prin suicid. Știu, această listă e mult mai lungă. Dar totuși, fiecare viață… e o viață de om. Are o valoare incomensurabilă, iar acest final violent și prematur zguduie. De ce a fost atât de singur… devreme ce a pus pe picioare o rețea de socializare?! Cum e posibil să fi măgulit de atâția oameni și tu persiști în depresie?! De ce nimeni nu a avut o influență totuși decisivă asupra lui, mai ales în ultima vreme?! E plină lumea de psihologi și consilieri, de antropologi și psihiatri, iar astfel de tineri sfârșesc în frânghie… Desigur, nu vreau să culpabilizez pe nimeni. Până la urmă fiecare este răspunzător pentru propriul gest, dar asta nu înseamnă că nu există și un viciu al întregului context. Ceva a lipsit din inima, din mintea acestui informatician de geniu. Ceva a lipsit din stabilitatea relațiilor interpersonale, deși a pus atâția oameni împreună (virtual vorbind). Astfel de întâmplări ar trebui să ne dea (din nou) de gândit. Căzut sub presiunea vieții și a vinovăției (era privit ca un infractor, totuși), un tânăr cu atâta viitor în față s-a frânt. Trist, foarte trist!

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.