La 18 noiembrie 1882 se năștea, la Paris, Jacques Maritain. Filosof romano-catolic, apreciat atât pentru interpretarea gândirii lui Toma din Aquino, cât și pentru propria sa filosofie tomistă.
Crescut ca protestant, Maritain și-a urmat cursurile la Sorbona. Aici a fost atras de profesorii care susțineau că numai științele naturale pot rezolva problemele legate de viață și moarte. Dar, tot aici, a întâlnit-o și pe Raissa Oumansoff, o studentă ruso-evreică, care a început să-i împărtășească căutarea adevărului. Amândoi au devenit dezamăgiți de scientismul de la Sorbona și au început să participe la prelegeri ale filosofului intuiționist Henri Bergson. De la el au ajuns să realizeze nevoia lor de absolut, iar în 1906, la doi ani după căsătorie, s-au convertit la catolicism.
După ce a studiat biologia la Heidelberg (1906-1908), Maritain a studiat tomismul la Paris și în 1913 a început să predea la Institutul Catolic, fiind profesor de filosofie modernă (1914-1939). Din 1932 a predat anual și la Institutul Pontifical de Studii Medievale din Toronto și a fost profesor invitat la Princeton (1941-1942) și Columbia (1941-1944). S-a întors ca profesor de filosofie la Princeton (1948-1960) după ce a fost ambasador al Franței la Vatican (1945-1948).
Gândirea lui Maritain, care se bazează pe aristotelism și tomism, încorporează trăsături ale altor filosofi clasici și moderni și se bazează pe antropologie, sociologie și psihologie. Dintre temele dominante din cele peste 50 de cărți amintim: (1) știința, filosofia, poezia și misticismul se numără printre numeroasele modalități legitime de cunoaștere a realității; (2) persoana individuală transcende comunitatea politică; (3) legea naturală exprimă nu numai ceea ce este natural în lume, ci și ceea ce este cunoscut în mod natural de către ființele umane; (4) filosofia morală trebuie să ia în considerare alte ramuri ale cunoașterii umane; și (5) oamenii care au credințe diferite trebuie să coopereze în formarea și menținerea unor instituții politice salutare.
Referindu-se la tomism ca la intelectualismul existențialist, Maritain credea că a exista înseamnă a acționa. Filozofia sa conținea elemente de umanism; el a subliniat importanța individului, precum și a comunității creștine. Însă, după cum se poate observa din anumite lucrări, umanismul ce-l susținea era cu profunde și durabile rădăcini creștine. S-a stins la 28 aprilie 1973, la Toulouse.
Dintre cărțile traduse în limba română menționăm: Pentru o filozofie a istoriei; Arta redă paradisul; Imposibilul antisemitism; Liturghie și contemplație; Creștinism și democrație; Umanism integral. Probleme temporale și spirituale ale unei noi creștinătăți și altele. Devenit unul dintre clasicii filosofiei creștine moderne, Maritain este un autor obligatoriu pentru orice intelectual creștin. Sinceritatea, erudiția și profunzimea scrierilor lui este exemplară.