Tot într-un 13 ianuarie – anul 1941 – la Zurich, se stingea unul dintre cei mai mari romancieri ai secolului XX: James Joyce. Irlandez de origine, iubitor al Dublinului până la moarte, James a fost primul dintre cei zece copii ai familiei. La șase ani este trimis la Clongowes Wood College, un liceu iezuit cu internat. La acea vreme liceul cu pricina era supranumit Eton al Irlandei. Tatăl său era un om cu dare de mână dar extrem de vicios. Degradarea lui a atras asupra familiei o promiscuitate tot mai severă, iar copiii au fost victimele directe ale acestei stări de fapt. James a mers mai departe la școală și a fost de două ori șef de promoție, având-o aproape pe mama sa.
A intrat apoi la universitatea din Dublin care avea, la acea vreme, profesori iezuiți. Aici a studiat limbi străine și și-a păstrat energiile pentru activități extrașcolare. A citit enorm, deși nu întotdeaun cărți recomandate de iezuiți, și a participat activ la Societatea Istorică și Literară a colegiului. A fost un mare admirator al lui Henrik Ibsen, iar dano-norvegiană a învățăt numai pentru a-l citi în original. Finalul școlii a fost extrem de tumultos. Depărtându-se de morala creștină, James a dus o viață tot mai destrăbălată și haotică. Scria și în aceste condiții, dovedind o tenacitate de fier. Profilul de scriitor se forma în mod vizbil, în vreme ce caracterul era din ce în ce mai compromis.
Vestea că mama sa era pe moarte îl readuce acasă în 1903. Cu acest prilej a primit încurajări și a scris mai multe povești. Începe să lucreze și la opere mai întinse și, în aceeași perioadă, se îndrăgostește de Nora Barnacle. Ziua în care s-au cunoscut (16 iunie 1903) a fost și ziua în care se vor consuma evenimentele din romanul Ulise (cea mai cunoscută operă). Împreună cu Nora părăsește Dublinul în octombrie 1904, fără a se căsători în prealabil. Urmează peregrinări în Italia, Franța și, în fine, Elveția. Romanele sale aveau un succes de răsunet, iar personalitatea sa era tot mai proeminentă. Critica era totuși necruțătoare, mai ales datorită multor încercări prea îndrăznețe din punct de vedere stilistic.
După Al Doilea Război Mondial, implicit după capitularea Franței, Joyce se întoarce la Zurich, unde a și murit. Ultimele săptămâni de viață sunt marcate de o profundă decepție: nu primise cinstea și elogiile pe care le așteptase. Probabil și invidia juca aici o carte murdară și usturătoare. Fără îndoială că Joyce a făcut un portret subtil al naturii umane. Măiestria de limbaj și inventarea unor noi forme literare au exercitat una dintre cele mai copleșitoare influențe literare asupra romancierilor secolului trecut. Pe lângă aceste merite incontestabile, viața sa a derapat adânc în raport cu valorile iezuite în care fusese educat. Biografia acestui om arată – încă o dată – că poți fi un profesionist desăvârșit, dar te poți degrada moral atât de adânc.