Nici o victorie nu este câștigată, nici o faptă de credință sau de curaj nu este făcută decât pornind de la un poate; nu există nici un ajutor, nici o izbucnire de generozitate, nici o explorare științifică sau experiment sau manual care nu ar putea să fie și o eroare. Noi ducem o viață în care ne riscăm propria persoană în fiecare ceas. Și de cele mai multe ori, credința noastră prealabilă într-un rezultat neatestat reprezintă singurul lucru care adeverește rezultatul.
Încă un citat dintr-o carte ce-am mai amintit-o în urmă cu câteva luni. Este vorba de Voința de a crede și alte eseuri filozofice, de William James. Grație editurii Herald avem în românește această colecție de conferințe susținute (apoi publicate) de gânditorul american.
Fragmentul cu pricina sublinieză caracterul indispinsabil al credinței, dar o credință îngemănată cu îndoiala. Relația dintre aceste două concepte aparent opuse mi se pare formidabilă. Totul pare a se reduce la atitudinea pe care-o ai față de ceea ce urmează să se întâmple. O încărcătură negativă, pesimistă, fatalistă va conduce aproape invariabil la un dezastru. Pe de altă parte, o angajare pozitivă, optimistă și tonică va da șansă acțiunilor noastre. Deși în carte fragmentul este urmat de exemplificări, cred că și în forma aceasta gândurile lui James ne cad bine.