La 17 iunie 1703 se năștea, în Anglia, John Wesley. A fost al cincisprezecelea dintre cei 19 copii ai familiei. Tată, bunicul şi străbunicul său au fost preoţi anglicani. La vârsta de 6 ani, casa lor a luat foc în noaptea de 7 februarie 1709. Susana şi Samuel Wesley şi-au scos copiii afară din casa în flăcări. Dar când i-au numărat, au constatat că John a rămas înlăuntru. Tatăl a încercat să meargă după el, dar flăcările erau prea mari şi căldura prea puternică. Copilul a apărut însă la o fereastră de sus. Un vecin strigă altuia: “Urcă-te pe umerii mei”, astfel cu o scară vie formată din trei oameni, au putut ajunge la geamul lui şi să-l salveze, tocmai înainte de a cădea tavanul. Mai târziu, nu odată, în predici, el a mărturisit că a fost scos din foc.
A crescut într-o familie organizată și pioasă. Fiecare copil ştia ce are de făcut şi cum să-şi ţină în ordine cărţile, hainele şi celelalte lucruri. Timpul zilei era bine împărţit, 3 ore dimineaţa şi 3 ore dupămasa pentru lecţii. Mama – fiică a unei familii educate – îi învăţa cititul, apoi limba latină, greacă, ebraică, franceză, matematică şi istorie. Culcarea era la oră anumită şi la fel deşteptarea. Punctualitatea avea mare importanţă. Se pare că această disciplină a devenit trăsătură de caracter în viaţa lui John Wesley şi i-a fost de mult folos. Își continuă educația la Oxford ca un credincios înflăcărat în principiile înalte ale bisericii. Mânat de o râvnă bine dozată, Wesley hotărî să lupte pentru trezirea sufletelor la o adevărată viaţă creştinească. La 21 de ani, terminând facultatea, a fost ordinat ca diacon în Biserica Anglicană, iar la 23 de ani devine preot. În anul 1729 s-a reîntors la Oxford. Atunci s-a unit cu “Clubul Sfânt” organizat de fratele său Charles cu un an înainte şi numaidecât a fost făcut liderul clubului. “Clubul Sfânt” era o mică societate a tinerilor iubitori de Dumnezeu. Aici se întruneau pentru citirea Noului Testament în greacă, pentru împărtăşirea de experienţe şi pentru cercetarea inimii. Membrii acestui club depuneau eforturi pentru ridicarea morală şi religioasă a studenţilor, pentru ajutorarea săracilor, suferinzilor şi a prizonierilor, precum şi pentru instruirea literară şi religioasă a copiilor săraci.
Deși a trăit și a murit ca și pastor anglican, Wesley a lăsat totuși în urmă o nouă moștenire: metodismul. Eclectic de felul lui, acest lider spiritual a avut lecturi consitente din William Law, Tereza de Avila, Francisc de Sales, Thomas de Kempis, Fenelon și alții. Deși predicarea a fost accentul principal al slujirii lui, el a dezvoltat împreună cu fratele său Charlesc o imnologie ca instrument al spiritualității și a dezvoltat o organizare pe clase de mijloc de instruire. Lucrarea lui, dar și doctrina despre perfecțiune, au pregăti calea mișcărilor de sfințire ale secolului XIX și, mai târziu, a mișcării penticostale. Deși n-a fost un teolog sistematic, putem considera că doctrina despre perfecțiune a fost o antiteză clară la calvinismul din epocă.