La 15 iunie 1843 s-a născut cel mai de seamă muzician norvegian, Edvard Grieg. A fost al patrulea dintre cinci copii ai lui Alexander Grieg (1806 – 1875), comerciant înstărit și consul al Marii Britanii în localitate. Grieg a crescut într-o familie cu tradiții muzicale. Și renumitul pianist canadian Glenn Gould era înrudit cu Grieg, bunicul mamei sale fiind văr primar cu compozitorul norvegian. Bunicii din partea mamei erau membri în «Musikkselskapet Harmonien», una din orchestrele cele mai vechi din lume (întemeiată în anul 1765). Mama sa Gesine Judith, născută Hagerup (1814 – 1875) era deasemenea descendenta unei familii onorabile din Bergen, în rândurile cărora s-au numărat mai mulți înalți prelați și notabili. Înzestrată fiind cu talent muzical, ea a fost trimisă în copilărie la Altona (pe atunci în Danemarca), pentru a lua lecții de pian și canto cu renumitul pedagog german Albert Methfessel (1785 – 1869).
În aceste împrejurări, Edvard a avut ocazia, de mic copil, să se familiarizeze cu muzica unor compozitori clasici ca Mozart și Beethoven, dar și cu cea a romanticilor ca Weber, Chopin sau Mendelssohn. Începând din 1849 mama i-a fost și cea dintâi profesoară de pian. Pe la 12 ani când a încercat să compună pentru întâia dată o bucată muzicală – niște „Variațiuni pe o temă germană opus 1”, învățătorul nu a apreciat de loc inițiativa, l-a tras de păr și a aruncat compoziția pe foc. Depășește incidentul iar, la 15 ani, este remarcat de violonistul Ole Bull, o rudă prin alianță a familiei. Așa ajunge la Conservatorul din Leipzig, unde obține rezultate extraordinare. Deși încă destul de rebel – cum s-a dovedit și în clasele primare și gimnaziale – Grieg își canalizează întreaga energie spre instrumentul preferat: pianul. Din păcate, la 17 ani, se îmbolnăvește de o tuberculoză a cărei sechele îl vor urmări întreaga viață.
În anul 1861 debutează ca pianist de concert la Karlshamn, în Suedia. În anul următor absolvă conservatorul, iar în continuare și-a îndreptat pașii spre Copenhaga, în Danemarca vecină. Aici s-a împrietenit cu conaționalul sau, compozitorul Rikard Nordraak, autorul muzicii imnului național norvegian. Acesta, cu ideile sale de rebeliune contra influentei muzicii germane, a exercitat asupra lui Grieg o mare influență și cei doi au întemeiat Societatea Euterpe, destinată promovării muzicii scandinave originale. Pleacă apoi în Italia unde Grieg a avut prilejul de a întâlni un alt compatriot ilustru, dramaturgul Ibsen. În 1862 a facut cunoștință cu viitoarea lui soție Nina Hagerup, cântăreață de concert care a devenit pe urmă interpreta privilegiată a liedurilor sale. După ce s-a logodit cu Nina în 1864, în ciuda împotrivirii ambelor familii, cei doi s-au căsătorit la 11 iunie 1867 și s-au stabilit în capitala Norvegiei, numită pe atunci Cristiania (astăzi Oslo).
A muncit cu sârg și profesionalism până la sfârșitul vieții. În anul 1904 a avut o întâlnire cu împăratul german Wilhelm al II-lea, care l-a felicitat și i-a apreciat întreaga carieră. A primit recunoașteri prestigioase din partea academiilor din Suedia și Paris, a devenit doctor onorific al universităților din Cambridge și Oxford. S-a născut într-o familie extrem de promițătoare, am putea spune. S-a întâlnit de-a lungul vieții sale cu personalități de marcă ale vieții muzicale și culturale. S-a bucurat de aprecierea unor oameni notabili ai epocii. Toate acestea fac din el un muzician de invidiat. Puțini au avut un astfel de context de viață. Dar, de ce nu ne-am gândi și invers: mulți l-au avut dar n-au profitat de el. Grieg ne-a dovedit că originile familiale deosebite nu te absolvă de muncă și seriozitate. Muzica lui, deși romantică, este de-o originalitate impresionantă. Țările scandinave îi datorează enorm, mai ales pentru ambiția cu care le-a promovat folclorul. Să ne lăsăm fascinați de armoniile marelui Grieg poate mai mult decât am făcut-o până acum.