La finele anului trecut, Banca Comercială Română a lansat proiectul: Bursa Binelui. Eu am găsit știrea abia anul acesta, cu o ușoară întârziere. Mi se pare interesantă, deși nu cunosc dedesubturile. Sau, hai să presupunem că nu este nici un interes meschin. Hai să presupunem că o bancă de o asemenea impozanță chiar adună în acest proiect persoane fizice și juridice care oferă pentru cei în nevoie. Pe site-ul oficial sunt prezentate nevoi dintre cele mai variate și care așteaptă, în fond, același lucru: sprijin financiar. Înțeleg că deja mulți au oferit sume impresionante și mai înțeleg că oameni de rând, cu venituri mici, au dat din puținul lor. Mediatizată în special pe internet, această bursă binefăcătoare prinde tot mai mult teren și implică oameni din diferite straturi ale societății.
Cred că ar trebui aprecieată inițiativa. Filantropia și voluntariatul nu se bucură de prea mare căutare pe la noi. Vitregiile istoriei recente ne-au înrăit. Un soi de egoism al săracului, al celui pentru care niciodată nu se poate nimic, face din noi niște individualiști feroce. Ieșiți dintr-un comunism total, abia ne vindecăm sufletele suferinde. Materialismul pare să ne fi înfășurat mințile și credem că orice serviciu trebuie remunerat. Puterea exemplului este totuși extraordinară. Am cunoscut mulți oameni care și-au schimbat atitudinea pentru că și alții au făcut-o.
Venite din partea societății civile, purtând amprena unei instituții financiare de un asemenea renume, astfel de inițiative sunt salutare. Ar trebui să ia și alții exemplu, să promoveze și să se implice. În jurul nostru sunt atâtea nevoi, dar tot mai puține mâini întinse cu generozitate. Dacă nu suntem în situația celor care așteaptă, înseamnă că trebuie să fim de partea celor care oferă. Sau cel puțin așa ar trebui să fie. Ca în multe alte privințe, nici aici nu poți fi neutru. Să fim aproape de cei de departe, de cei diferiți de noi și care, totuși, ne sunt semeni.