La 27 septembrie 1805 se năștea George Müller, omul care a îngrijit de-a lungul vieții peste 10.000 de orfani. Creștin de mare profunzime și evanghelist pasionat, Müller a întemeiat nu mai puțin de 117 școli și a oferit educație la peste 120.000 de copii, majoritatea orfani.
Ajunge în Londra în anul 1829, implicându-se în Societatea pentru Promovarea Creștinismului printre Evrei, activitate ce va constitui un fel de rampă de lansare pentru ceea ce va urma. După o succesiune de evenimente și cutări, se mută la Bristol în 25 mai 1832, unde începe să lucreze la Capela Betezda. Împreună cu Henry Craik, a continuat să predice până la moarte în acest loc, dezvoltându-și apoi lucrarea mai sus amintită. În 1834, a fondat Institutul pentru Cunoașterea Scripturală, ce avea drept scop educarea și încurajarea misionarilor, distribuirea de Biblii și alte materiale. A organizat programe de studiu zilnic, duminical și periodic, atingând astfel tot mai mulți oameni cu Evanghelia.
Lucrarea zilnică a început în februarie 1835, cu cinci clase – două pentru băieți și trei pentru fete. Nu a primit nicio susținere financiară din partea guvernului, ci doar din partea persoanelor fizice. Chiar și în felul acesta rezultatele au fost extraordinare: s-au achiziționat și distribuit 285.407 de Biblii și 1.459.506 Noi Testamente, la care se adaugă 244.351 alte materiale creștine. Orfelinatul propriu-zis s-a deschis în anul 1836, într-o locuință modestă din Bristol, care găzduia la momentul acela 30 de fete. Pentru a avea o perspectivă corectă asupra dezvoltării acestei lucrări, trebuie să menționăm că în 1945 orfelinatul avea peste 300 de copii, iar în 1949 se deschidea un nou sediu. La 26 mai 1870, 1.722 de copii locuiau în cinci case, deși capacitatea era de 2.050. În următorul an, locurile rămase libere au fost completate cu alți copiii nevoiași.
Aceste date sumare pot să dea măsura unui mare om al credinței. Viața lui de rugăciune este îndelung studiată de biografi și istorici, dar și stilul în care a înțeles să facă lucrarea lui Dumnezeu. Organizația sa activează și azi, încurajând pe mulți să fie generoși și îndrăzneți. S-a stins la 10 martie 1898, după o viață pilduitoare ce merită amintită mai des. Viața i-a fost precum o făclie mereu aprinsă, iar acțiunile i-au fost mereu orientate spre glorificarea lui Dumnezeu.