La 6 martie 1927 se năștea, în Columbia, scriitorul Gabriel García Márquez. Este oportun să ne aducem aminte de acest amănunt, mai cu seamă că e vorba de un laureat Nobel. A obținut premiul Nobel pentru Literatură în anul 1982, o distincție care încununa o creație literară amplă. Adept al curentului realismului magic, nuvelele și romanele sale sunt o combinație reușită de fantastic și real. Pe bună dreptate se spune că Gabo (cum i se spune între prieteni) poartă dulcea povară a unui continent întreg. Vicisitudinile istorice, bucuriile și necazurile unei părți a globului pământesc, sunt descrise cu o măiestrie impresionantă.
Își relatează copilăria în Să trăiești pentru a povesti. O face cu o candoare ce-ți amintește de amintirile lui Ion Creangă, deși stilul este diferit. Nostalgia este la ea acasă, iar amintirile se înmănunchează prolific. A fost crescut de bunicii materni, iar acest atașament de-a dreptul romantic este bine punctat în memoriile sale. Viața l-a purtat în multe țări ale Americii Latine, a fost chiar o perioadă în Europa, însă în definitiv s-a stabilit în Mexic. Acolo, înconjurat de prieteni și distincții, venerabilul Gabo scrie și, încă, visează.
În 1967, scriitorul a publicat cea mai cunoscută lucrare a sa: Un veac de singurătate. A avut un asemenea succes încât a fost considerată a doua operă majoră scrisă în spaniolă, după Don Quijote, a lui Cervantes. Romanul este, fără îndoială, o sinteză a tradiției hispanice, dar și o reluare a temei modernității intens dominate de tehnologie. Acțiunea romanului se întinde pe 100 de ani, descriind pas cu pas decăderea familiei Beundia. În fond, totul este o alegorie socială și politică de mare profunzime, uneori prea suprarealistă, alteori usturător de realistă. Această alternanță face deliciul lecturii și provoacă la meditație.
O viață personală intensă, dar și una literară extrem de vie. Pasionat de cinematografie și artă în general, Gabo este un veritabil personaj contemporan. Felul în care s-a pus în slujba scrisului, curajul cu care a amestecat uneori stilurile și imaginația laborioasă fac din el un adevărat titan. Mi-e greu să cred că un cititor respectabil l-ar putea ocoli. Oricine ar face-o ar pierde savoarea unei anumite stări, percepția aparte a lucrurilor. Să-l frecventăm, așadar!