La 10 martie 1940, se stingea marele scriitor și dramaturg rus Mihail Bulgakov. Născut în 1891 la Kiev în familia unui profesor al Academiei Teologice, absovă gimnaziu în localitatea de baștină. Urmează apoi cursurile de medicină, iar după facultate pleacă pe front. Își dorește din tot sufletul să fie de ajutor răniților. Un simț filantropic de mare adâncime pune stăpânire pe mintea și inima sa. La un deceniu după Primul Război Mondial scrie Însemnările unui tânăr medic.
În perioada studenției se căsătorește cu Tatiana Nikolaevna Lappa. Această căsătorie va însemna mult pentru destinul său. Devenise între timp dependent de morfină, iar Tatiana îi va fi alături și-l va ajuta. Toată viața a recunoscut că a învins dependența prin iubirea și grija soției lui. În 1920 renunță la medicină și se dedică scrisului. Începe să colaboreze cu ziarele și teatrele locale, iar în anul următor se mută la Moscova. I se publică primele nuvele: Demoniada și Ouăle fatale. Scrie, de asemenea, drama Zilele Turbinilor și alte piese care vor avea un răsunet imediat în epocă.
Reacțiile nu întârzie să apară. Pe măsură ce notorietatea lui scriitoricească începe să crească, adversiunea nu întârzie să apară. Puterea sovietică îl etichetează drept autor antibolșevic și un element dușmănos. În 1928 înaintează prima cerere de plecare din țară la care primește răspuns negativ. Tot atunci începe schița pentru romanul Maestrul și Margareta (sub titlul inițial: Inginerul cu copite). Romanul s-a bucurat ulterior de o faimă fără precedent, lectura lui fiind chiar azi eticheta oamenilor cu pretenții. I se interzic în mod succesiv aproape toate piesele. Din anul următor nu i se mai publică nici o carte și nu i se mai joacă nici o piesă. Trăiește la limita supraviețuirii, așa că trebuie să facă ceva. Îi trimite lui Stalin o petiție, apoi încă una guvernului sovietic în care își descrie situația în cele mai tragice cuvinte. Scrisoarea trimisă dictatorului devine un model al disidenței asumate atât prin textul ei cât și prin efecte. Primește un telefon direct de la Stalin, iar el este reangajat la teatru (deși scrierile lui rămân nepublicate).
I se respinge, în 1931, a doua cerere de plecare din țară. În ultimul deceniu al vieții scrie cu frenezie. În 1933 are parte de o surpriză de proporții: i se citește în public romanul Maestrul și Margareta. Cere un pașaport pentru plecare temporară, dar este – din nou – refuzat. Începe să se îmbolnăvească tot mai grav. Frustrările existențiale se adună, deși notorietatea scriitorului atingea cote amețitoare. Se stinge la capătul unor adânci suferințe în locuința sa. Face ultimele corecturi pe patul de moarte, orb și slăbit, dictându-i soției sale. După o viață tumultoasă și plină de evenimente, cu suișuri și coborâșuri, Bulgakov intră în istorie cu una dintre cele mai originale creații literare.