La 11 septembrie 1990 se stingea unul dintre cei mai mari bibliști ai lumii: F. F. Bruce. Născut la 12 octombrie 1910 în Scoția, unde și-a urmat o bună parte din studii, a ajuns în cele din urmă la Univeristatea din Viena unde a studiat inclusiv cu Paul Kretschmer, unul dintre marii specialiști în limbile indo-europene. După ce predă limba greacă câțiva ani, prima dată la Universitatea din Edinburg și apoi la cea din Leeds, devine șeful catredei de Literatură și Istorie Biblică a Universității din Scheffield (în 1947). În anul 1959 se mută la Universitatea din Mancheter unde devine Profesor Rylands de Criticism și Exegeză Biblică, formând nu puțini ucenici și influențând viețile multor profesori de mai târziu.
A dat dovadă de o hărnicie pilduitoare scriind peste 40 de cărți. Dintre personajele biblice, s-a aplecat cu deosebită acribie vieții și teologiei Apostolului Pavel (vezi lucrarea clasică: Paul: Apostle of the Heart Set Free), urmărind influența acestuia în contextul vremii, dar și al teologiei creștine de-a lungul secolelor. A scris comentarii la Evanghelia după Ioan, Faptele Apostolilor, Romani 1 & 2 Corinteni, Galateni, Efeseni, Coloseni, Filimon, 1 & 2 Tesaloniceni, Evrei și epistolele lui Ioan. A fost editor a două publicații de prestigiu: The Evangelical Quarterly și Palestine Exploration Quarterly. Din învățământ se va retrage în anul 1978, după câteva decade intense și cu rezultate excepționale.
Puțin cunoscut cititorului român (avem doar: Documente care stau la baza Noului Testament), Bruce este totuși un exeget indispensabil pentru oricine își propune să studieze Sfânta Scriptură. Considerat de James Barr „un liberal conservator” (joc interesant de noțiuni!), acesta a reușit rămână într-un echilibru lăudabil, mai cu seamă dacă ne gândim la epoca frământată în care i-a fost dat să trăiască. S-a opus cu multă fermitate și inteligență liberalismului din științele biblice, dar s-a ținut suficient de departe de acel conservatorism eșuat, care i-ar fi închis perspectivele și l-ar fi făcut ineficient. Rămâne în istoria studiilor biblice ca un clasic elegant, un îndrumător și un companion de nădejde oricui dorește mai mult decât o lectură devoțională a textului sacru.