La 4 octombrie 1890 se stingea Catherine Booth, una dintre cele mai puternice femei pe care le-a avut protestantismul englez. Supranumită Mama Armatei Salvării, Catherine a fost o femeie pioasă, dar puternică. În fapt, ea a fost soția fondatorului acestei mișcări – William Booth. S-a născut în Ashbourne (Anglia) în 1829 din părinți metodiști, iar tatăl său a fost un constructor de bănci și predicator laic. Încă din copilărie a dat dovadă de o minte sclipitoare și o voință de fier. Se povestește că a citit Biblia de opt ori până la vârsta de 12 ani. După acest moment, Catherine s-a îmbolnăvit grav, iar această suferință i-a marcat întreaga adolescență. Urmează apoi o perioadă filantropică, ea implicându-se în viața oamenilor depedenți de alcool și fiind o membră activă a organizației „Band of Hope”. De atunci și până la sfârșitul vieții, a avut o inimă sensibilă pentru cei în suferință, dar și pentru atâtea suflete nemântuite din jurul ei.
A scris și a predicat cu aceeași pasiune și eficientă, într-o perioadă tulbure din punct de vedere religios. A fost o apărătoare energică a drepturilor femeii, condamnând patriarhatul extrem care se practica în epocă. Căsătoria cu William i-a dat ocazia unei implicări de impact. Și-a sprijinit soțul în multe feluri, l-a încurajat și a muncit cu drag alături de el. S-a avântat în călătorii misionare de-a lungul Regatului Unit, a ajutat oameni sărmani și a răspândit speranța mântuirii prin Hristos.
Deși o fire contemplativă și sensibilă, Catherine a reușit să fie de folos Împărăției lui Dumnezeu în multe feluri. A făcut față multor împotriviri, mai ales în perioada când Armata Salvării s-a constituit. Trebuie să știm că Biserica Angliei a fost extrem de ostilă acestui proiect. Lordul Shaftesbury, un mare politician și evanghelist, îl descria pe William Booth drept „anticrist”. Un alt capăt de acuzare era că „ridică femeile la același statut social cu bărbații”, ceea ce era aproape un sacrilegiu în acele vremuri. Ca o inteligentă replică, Booth obișnuia să spună că „cei mai buni bărbați din Armata Salvării sunt… femeile”. În toate aceste împrejurări, Catherine n-a stat cu mâinile în sân. De Crăciun gătea și oferea hrană caldă la sute de săraci din Londra, ca să nu mai vorbim de multe alte acțiuni. A înțeles că nu poți contracara răul decât prin bine, că nu poți face față criticilor nefondate decât printr-o activitate spornică și smerită. În același timp a fost și o mamă exemplară. A crescut pentru Împărăția lui Dumnezeu opt copii, toți activi în Armata Salvării. William Bramwell (1856-1929) l-a succedat pe tatăl său ca general în 1912. Al doilea băiat, Ballington (1857-1940) a fost comandant în Australia (1883-1885) și în SUA (1887-1896). Una dintre fete – Evageline Cory (1865-1950), a fost aleasă ca general în Armata Salvării în anul 1934. O eroină pe toate planurile am putea spune. Un model pentru atâtea femei care-i citesc biografia, dar și pentru atâția bărbați cu resurse și calități dar care continuă să zacă în apatie și dezinteres.