La 7 aprilie 1987 se stingea poetul, prozatorul și publicistul Alexandru Bilciurescu. Născut într-o familie de intelectuali, Bilciurescu va continua – inițial – tradiția familiei studiind științele juridice. Tatăl era avocat iar mama – născută Ionescu-Mihăiești, neopată a pictorului Anton Chladek) – i-a dăruit o educație aleasă. După o perioadă de secretariat în biroul tatălui său, își ia doctoratul în științe juridice cu teza Asigurarea asupra vieții (1930).
În aceeași perioadă își începe activitata publicistică. Este redactor la Timpul, Era nouă, Bilete de papagal, Poporul, Timpul familiei. Colaborează la Sburătorul, Convorbiri literare, Adevărul literar și artistic, Rampa – dar și la publicații de specialitate precum: Revista avocaților sau Jurnalul avocaților.
Bilciurescu a fost însă și un scriitor prolific. A încercat aproape toate genurile literare, mai puțin dramaturgie (a scris o singură piesă de teatru – Sub lumina lunei). Debutul său editorial de sine stătător îl găsim în volumul de versuri Morții (1922), unde este sensibil influențat de simbolism. Alte volume sunt: Fii fericirea mea! (1923); Zoologice (1941) și Thalassa (1941) – ultimele două premiate de Academia Română. În toate acestea poetul uzează aceleași motive: marea, momentul despărțirii, țipătul dezolant al pescărușului, ploaia, corabia cre se îndepărtează. În următoarele două volume se distanțează totuși de simbolism, apărute în 1944 sub titlurile: Zăpada mieilor și Lacrimile pământului.
Romanele sale urmează aproximativ același tipic. Este fascinat de universul feminin dar, pentru că nu-l înțelege în profunzime, își plasează eroinele în ipostaze apăsat dezavantajoase. În general intriga se desfășoară rapid, previzibil, trădând preferința pentru un anumit tip de acțiune și anumite caractere. Pe de altă parte, excelează în ceea ce privește literatura pentru copii. Reușește să redeseneze tabloul copilăriei și să ofere celor mici tărâmuri de basm.
Fasinația lui, deopotrivă personală și artistică, rămâne marea. Tot ce ține de spațiul lacustru, cu tainele și mirajele lui, îi produce o trăire aparte. A fost însetat de absolut, iar scrierile lui dovedesc acest adevăr. Rămâne în memoria literaturii drept un scriitor sârguincios și de o curiozitate extraordinară. Încearcă să cuprind foarte mult atât din punct de vedere stilistic, dar și din punct de vedere tematic. Deși slab reeditat în ultimele decenii și puțin cunoscut publicului contemporan, Bilciurescu rămâne un personaj de care merită să ne aducem aminte.