În seara asta, Doamne, Te vei culca flămând. Azima rugăciunii n-o vei avea la cină, Nici blidul de smerenii, nici stropul de lumină Ce-mi pâlpâia alt-dată în candela din gând. Sunt prea sărac, Stăpâne, nu am ce-Ți oferi Să-Ți stâmpăr foamea, furii mi-au tâlhărit cămara Și de puținul suflet ce îl păstram ca seara Să am, ca tot creștinul, cu ce Te omeni. Aș vrea să-Ți pot întinde un...
La 22 iunie 1992 se stingea, la Paris, Virgil Gheorghiu, autorul romanului Ora 25 și a altor poeme și cărți de referință pentru cultura română. S-a născut la 9 septembrie 1916 în comuna Războieni, cătunul Valea Albă (jud. Neamț). În actele oficiale data nașterii este 15 septembrie, satul Totoiești, pentru că tatăl – preot paroh în sat din 1914 – nu-l declară o vreme autorităților. Este fiul lui...
Vai, de ce nu mi-ați spus, de ce nu mi-ați spus Cã pe spatele meu adineaori călărea chiar Isus Aș fi mers mai țanțoș, ridicând copita’n sus Și ce lin, fără să sar, L-aș fi dus! De unde era eu să știu Că port în spate asemenea Fiu? Tare m’am mirat văzând haine’ntinse să le trec, Bãnuiam că-s pentru mine, pentru falnice urechi! Vai mie, nemernic ce-am fost și sec! Fala mă facu să...
Nu vi se face câteodată, iarna, celor ce aveți calorifer, dor de foc? De un foc de sobă, cu lemne care să pâlpâie și să trosnească în vâlvătăi dionisiace? Toate simțurile, îmbătate, se împărtășesc din viața arzătoare ce dănțuie pe vatra deschisă. Auzul aromește în cântecul buștenilor. Ochii se iluminează de fantasticul joc de salamandre al flăcărilor în rochii de mătase aprinsă. Pielea se...
Onișor, mândru, se oprea și ne recomanda ca pe niște domni mari, cărturari, prieteni lui de când e lumea. Și satul lua act. Am întrebat de școală: Apăi școală n-avem. S-a clădit jos, în comuna cea mare. Dar biserică? Biserică avem, dar lipsește preot, că nu ne ajung puterile să-l întreținem, lămuri el. Dar urcă o dată, de două ori pe an, cu rândul, câte un domn preot de jos și ne slujește slujba...
Prima persoană ivită în fața ochilor mei pe această lume a fost tatăl meu. Dintotdeauna mi-am închipuit memoria omului ca banda unei pelicule pe care se înregistrează, ca într-un film, toate imaginile vieții, din leagăn până la mormânt. Ca o cameră de luat vederi, ochiul înregistrează automat tot ceea ce apare în câmpul obiectivului său. Memoria nu păstrează decât imaginile și scenele interesante...
Replica de mai jos e „culeasă” din romanul autobiografic Trei ceasuri în iad, de Antonie Plămădeală. Publicat în anul 1970 și aflat acum la cea de-a patra ediție (Sophia, București, 2013), acest testament literar continuă să impresioneze și să educe. Clara, medic de profesie, este o logodnică îndoliat după ce-și îngropase logodnicul (pe Adam), iar doamna Adam este mama neconsolată a acestei...
Ce este mai rar ca aurul în România de azi? Care este valoarea care ne lipseşte, ca o vitamină esenţială, pe care nu ştim să ne-o producem singuri şi pe care n-are cine să ne-o dăruiască? Boala morală de care suferim cu toţii, pe care ne-o recunoaştem, uneori exagerând-o chiar, cu masochismul celui care se scarpină până la sânge, este, cred eu, una carenţială. Toată lumea vorbeşte de excesele...
Gwendolyn Stevens şi Sheldon Gardner (1994) au dezvoltat o teorie numită complexul ombilical, arătând că în perioada de început a vieţii legăturile de ataşament ale copiilor – fete sau băieţi, dar mai pregnant la băieţi –, experienţele lor de viaţă, probabil neconştiente, nevoile lor de supravieţuire vor avea un rol determinant în procesul de individuaţie. După aceşti autori, complexul ombilical...
Continuare de AICI: nefiind formalişti, bucheri şi pierduţi în mărunţişuri, nepunând litera deasupra legii, nescandalizându-ne că Domnul vindecă pe bolnavi în zi de sâmbătă, cunoscând că Iisus e Domn şi al sâmbetei [Mt 12, 8], ci privind lucrurile, de fiecare dată, cu spirit larg şi tolerant, izbutind a ieşi din noi înşine, a ne vedea, judeca şi aprecia din afară100, aşa cum ne-ar surprinde...