N-ar fi just că încheiem ziua fără o aducere aminte. La 19 septembrie 1978 se stingea marele istoric al filosofiei, Étienne Gilson. A fost unul dintre cei mai influenți exegeți ai operei lui Toma din Aquino și un prolific analist al filosofiei medievale. Grație editurii Humanitas, avem și noi două monografii monumentale: Filozofia Evului Mediu și Toma din Aquino. O introducere.
În 1946 a devenit membru al Academiei Franceze, iar de atunci încoace a uimit prin forța cu care a scris, confernțiat și dialogat. Abordarea lui – indiferent de temă – s-a făcut din perspectivă eminamente istorică. Așa a ajuns să susțină că tomismul nu este parte din scolasticism, ci o reacție împotriva acestuia din urmă. Iată doar una dintre ideile îndelung savurate de cei pasionați de istoria Evului Mediu.
Scrierile lui au depășit totuși sfera descrisă mai sus. În marea sa operă au încpăut și lucrări dedicate lui Augustin, Descartes, Bonaventura, Abelard, Bernard, Duns Scottus și mulți alții. Sprit liber, iscoditor și extrem de lucid, Gilson a făcut dovada unei vieți dedicate propriei îndeletniciri. A fost mereu atent la surse, dar și la opinia altor cercetători. A propus variante de interpretare coerente și le-a explicat pe înțelesul tuturor. Și-a îngrijit cu multă pasiune grădina cunoașterii, a știut smulge buruienile și a fost cât se poate de uman. A lăsat în urmă un parfum discret dar atrăgător, parfumul unei vieți trăite pentru o cauză dincolo de ea însăși. Tomurile (nu puține) scrise în onoarea și mai târziu în memoria profesorului Gilson sunt o dovadă intrinsecă.