S-ar putea argumenta că indivizi cărora le-a plăcut să-și bage nasul peste tot, cum ar fi, mai ales, Boețiu, au adus secretul la lumină. Dar în climatul intelectual pe care am reușit în sfârșit să-l impunem în întreaga Europă apuseană, lucrul nu ne încurcă prea tare. Doar studioșii mai citesc cărți vechi, dar și pe ei i-am pus la respect, încât acum, dintre toți oamenii, de la un studios te...
De când am auzit că Andrei Pleșu pregătește o carte despre pildele lui Isus mă gândesc la acest proiect ca la o reverie. Cei care-i citesc textele sau îi ascultă intervențiile din mass-media știu ce spun. Omul acesta are capacitatea de-a te surprinde când (și cum) te aștepți mai puțin. Enciclopedismul său bine condimentat uimește până la ultimul detaliu. Varietatea subiectelor abordate, candoarea...
Am citit-o cu nesaț și încântare. Se numește Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate și este scrisă de eruditul Konrad Lorenz. Publicată la editura Humanitas, prima ediție vedea lumina tiparului în 1996, a doua în 2012. Autorul? Laureat al Premiului Nobel pentru medicină și fiziologie (1973) dar și fondatorul etologiei (știința comportamentului animal). Vă întrebați pe bună dreptate: ce...
Practicile religioase tradiționale sunt importante: ele ne fac să împărtășim cu ceilalți experiența comunitară de proslăvire și rugăciune. Dar să nu uităm niciodată că experiența spirituală e în primul rând o experiență practică a iubirii. Și în iubire nu există reguli. Putem încerca să ne ținem de manuale, să ne controlăm inima, să avem o strategie de comportament – dar toate acestea sunt...
După cum anunțam AICI, Amos Oz a vizitat România la invitația Editurii Humanitas. Vă ofer mai jos câteva declarații cu miez ale premiantului Nobel. Acestea au oferite cu ocazia conferinței de presă ce a avut loc la Hotel Intercontinental din București, în 27 februarie. Cred că scriitorul israelian și-a confirmat valoarea și chiar mai mult: s-a făcut vulnerabil. A povestit despre copilărie, despre...
În epoca în care trăim, ideea că religia aparține vieții nostre private – că este, de fapt, o ocupație din timpul liber al individului – este paradoxală, periculoasă și naturală totodată. Este paradoxală deoarece această exaltare a individului în domenul religios își face apariția într-o epocă în care colectivismul îl năpădește fără milă pe individ în orice domeniu. (…) Este...
Universalismul lui Isus s-a vădit de la Întrupare și până la Răstignire. Mama Lui era evreică din naștere, dară Tatăl Lui era Dumnezeu, care se afla deasupra tuturor distincțiilor individuale. Isus nu avea nici casă, nici țară, nici rasă, nici caracteristici tribale sau regionale. Aparținea Împărăției aflate dincolo de spațiu și timp. Dar era unit cu toți oamenii prin iubire. El era filantropia...
Evenimentul extraordinar al epocii moderne a fost faptul că nu a dispărut credința religioasă. Pentru multe milioane de oameni, în special în țările avansate, religia a încetat parțial sau total să mai joace vreun rol în viața lor, iar modurile în care a fost umplut locul rămas gol, de către fascism, nazism sau comunism, de către tentative de utopism umanist, de către eugenie sau politici de...
Probabil ați citit-o. Este o reușită compilație a unor texte produse de Andrei Scrima și reunite sub titlul Ortodoxia și încercarea comunismului (Humanitas, 2008). Pentru mine această carte rămâne una de referință. Să te apropii de comunism cu dioptriile credinței creștine și să-l investighezi în această manieră, nu e puțin lucru. Autorul are șarm și luciditate, dacă mai e nevoie să o spun. Iată...
Sintagma îi aparține lui Ioan. În câteva cuvinte, apostolul iubirii descrie intensitatea ultimelor zile. Sunt zilele marilor confruntări, dar și a marii biruințe. De-a lungul lor, Isus rămâne ferm atasat de ai Săi. Apoi, după Înviere, îi va trimite în acea misiune mondială, misiune care trebuie să înglobeze toate neamurile. Andre Scrima ne ajută aici cu câteva explicații. Mie mi-au plăcut mult...