Eticheta

apostolul Pavel

a

Cărțile Bibliei: 2Timotei

Nu avem nicio indicație directă că 2Timotei a fost scrisă după Tit și 1Timotei. Și chiar dacă din punct de vedere stilistic li se aseamănă foarte mult, ea nu se ocupă totuși de structura eclezială, tema centrală a primelor două. (…) Corpul scrisorii (1.6-4.18) din 2Timotei este cu circa 20% mai scurt decât cel din 1Timotei, iar conținutul este mai omogen. Ține cont de personalitatea și situația...

Arca lui Noe și a lui… Pavel

Vrei să-mi spui că Noe era drept, că era desăvârșit în neamul lui, că nu mai era nimeni ca el între toți oamenii? Dar ca Pavel nu mai era nimeni între oameni! Noe s-a mântuit numai pe el cu copiii lui. Pavel însă, când potop mai cumplit decât potopul de pe vremea lui Noe a cuprins lumea, n-a bătut câteva scânduri unele lângă altele, n-a făcut corabie, ci, în loc de scânduri, a alcătuit epistole...

Viața ca o ciornă!

Pavel spune într-una din epistole că trebuie să ne zorim să trăim deoarece timpul este amăgitor. Este oare timpul amăgitor cu adevărat? Nu trăim noi oare toate zilele vieții noastre ca și cum am scrie în grabă, neîngrijit, o ciornă a vieții pe care eventual o vom copia pe curat într-o bună zi, mai târziu?! Ca și cum ne-am mulțumi să strângem laolaltă tot felul de materiale, rămânând ca abia mai...

Valoarea Sfintei Scripturi

Cunoașterea dătătoare de mântuire… vine dintr-o succesiune de mărturii din Vechiul și din Noul Testament, începând cu cele ale patriarhilor, legiuitorilor și conducătorilor de oști, continuând apoi cu cele ale judecătorilor și regilor, și evoluând spre vremea profeților, evangheliștilor și apostolilor. Cuvintele lor, conținute în Sfintele Scripturi inspirate, nu sunt de pe pământ, ci din...

Petru și Pavel: modele de răbdare

Să îi punem înaintea ochilor noștri pe bunii apostoli: pe Petru, care, din pricina rivalității nedrepte, nu una, nici două, ci mai multe chinuri a suferit și, astfel, dând mărturie, s-a dus către locul de slavă ce i se cuvenea. Din rivalitate și vrajbă, Pavel a primit premiul pentru răbdarea [sa]. După ce a purtat de șapte ori lanțuri, după ce a fost pus pe fugă, după ce a fost bătut cu pietre...

Hristos și Duhul în epistolele pauline

Credincioșii sunt drepți în Hristos (Fil. 3.8-9), dar și în Duhul (Rom. 14.17). Credincioșii au viața în Hristos (Col. 3.4), dar și în Duhul Sfânt (Rom. 8.11). Credincioșii au în Hristos speranță pentru viața care urmează să vină (1Cor. 15.19), iar prin puterea Duhului au speranța primirii vieții eterne (Gal. 6.8). Credincioșii se bucură în Duhul Sfânt (Rom. 14.17), dar și în Domnul (Fil. 4.4)...

„Apokalypsis” și „paradosis”

Informațiile pe care le deține Pavel despre Isus pot fi rezumate în două cuvinte grecești: apokalypsis și paradosis. Primul termen este înrudit cu verbul „a învălui” (kalyptein). Dacă îi adăugăm prefixul apo-, el capătă sensul de „a descoperi” sau „a revela”. Astfel, substantivul apokalypsis semnifică „dezvăluire” sau „revelare”. (…) Paradosis înseamnă „predare”, „încredințare”, în sensul...

Pe ce se întemeiază propovăduirea noastră?

Dacă l-am fi întrebat pe Pavel, apostolul, ne-ar fi răspuns așa: Căci propovăduirea noastră nu se întemeiază nici pe rătăcire, nici pe necurăție, nici pe viclenie. (1Tes. 2.3) E indicat să subliniezi un lucru afirmând contrariul. Această retorică a dat roade mereu și a fost la îndemână. Așa cum știm, înainte de a defini, de a pune conceptele în ordine, e bine să excluzi variantele opuse. Să dai...

De ce-l îndrăgesc pe apostolul Pavel!

Pentru că a dat Ierusalimul pe Damasc încă din zorii vieții sale de credință (Fapte 9.22); Pentru că s-a lăsat găsit de Barnaba, a abandonat confortul de acasă și a plecat în misiune (Fapte 11.25-26); Pentru că nu și-a început lucrarea misionară fără împuternicirea bisericii locale (Fapte 13.2-3); Pentru că s-a despărțit de Ioan, însă fără să-i poarte pică și să transforme întreaga poveste într...

Un alt mod de-a vorbi despre convertire

Adeseori Pavel propune o interpretare etică a relației paradoxale dintre neputință și putere și care vrea ca cea dintâi să fie dacă nu cauza celei de-a doua măcar prilejul irupției ei. Slăbiciunea omului care se manifestă în greșeală și care dobândește în aceasta o conștiință acută și dureroasă, atestă faptul că, nefiind nimic prin el însuși decât acest om păcătos, el nu-și poate avea mântuirea...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.