Informațiile pe care le deține Pavel despre Isus pot fi rezumate în două cuvinte grecești: apokalypsis și paradosis. Primul termen este înrudit cu verbul „a învălui” (kalyptein). Dacă îi adăugăm prefixul apo-, el capătă sensul de „a descoperi” sau „a revela”. Astfel, substantivul apokalypsis semnifică „dezvăluire” sau „revelare”. (…) Paradosis înseamnă „predare”, „încredințare”, în sensul în care un întemnițat este predat de la un temnicer la altul sau în care o informație este predată de către un profesor elevului său. Termenul era folosit, în acest din urmă sens, cu privire la o lecție sau o învățătură pe care un rabin i-o împărtășea ucenicului său. Așa și-au predat rabinii învățăturile intacte, gnerație după generație, învățăceilor, care aveau să devină, la rândul lor, rabini. Traducerea obișnuită, „tradiție”, un cuvânt înțeles ca „lucruri vechi”, nu reușește să capteze dinamica „predării”, o idee care îi este intrinsecă lui paradosis.
(Din Documente care stau la baza Noului Testament,
de Paul Barnett, Cluj-Napoca: Logos, 2010, p. 173 și urm.)