Cercetătorul Johann Jakob Bachofen, care studia Antichitatea, publică în 1861 lucrarea Dreptul mamei. În totală opoziție cu refrenul epocii, el prezintă femeia/soția/mama într-o lumină inedită. Pretinde – fără doar și poate – că femeia ar fi exercitat în toate epocile, dar mai ales în timpurile preistorice, o influență decisivă asupra bărbatului, asupra popoarelor și asupra istoriei...
În prezența morții, toți oamenii sunt cuprinși de o anumită inspirație filozofică, fie ea și de mâna a treia. Nimeni nu pare să se gândeasă la moarte – și mai ales la moartea proprie – cu o perfectă naturalețe. În asta constă diferența majoră dintre moarte și naștere, care ridică cu mult mai puține probleme și nelinști, cu toate că, dacă ne gândim bine, ar trebui să ni se pară aproape la fel de...
Înțeleg prin modernitate decalajul de la primele descoperiri științifice până în prezent. Convențional, tot ce se situaează înaintea acestui răstimp, vom considera a fi premodernitate. Sigur, împărțirea este de ordin metodologic, pentru că însăși problema periodizării este greu de definit. Totuși, în raport cu tot ce s-a întâmplat înainte, modernul este o specie aparte și care se definește tot...
Semnalez cu o oarecare întârziere o lucrare avizată: Bărbatul și femeia în viziunea Sfântului Ioan Gură de Aur. Scrisă de David C. Ford și publicată, în 2010, de editura Sophia (București), cartea reprezintă o culegere de învățături desprinse din predicile hrisostomului. În plin avânt al creștinismului, slujitori precum Ioan Gură de Aur au fost preocupați și de antropologie. Fără a fi deja o...
Medicina pariază totul pe corp, bizuindu-se pe o antropologie reziduală. Ea nu mai este o știință despre om, ci o știință anatomică și fiziologică, împinsă spre un grad de rafinament extrem de hiperspecializarea centrată pe anumite funcții sau anumite organe, utilizarea noilor tehnologii de imagistică în elaborarea diagnosticului, recurgerea la mijloace tot mai tehnicizate, în special sistemele...
Sub acest titlu a apărut în românește lucrarea lui Wolfhart Pannenberg. La acesta i se adaugă se adaugă și subtitlul: Antropologia actuală în lumina teologiei. Apărută la editura Herald (București) în colecția Fiat lux, această carte face oarecum dreptate unui mare autor. Prea puțin cunoscut publicului român, Pannenberg este unul dintre exponenții de vârf ai filozofiei și teologiei protestante...
Noul curs al dezvoltării sociale, care a ieșit la iveală odată cu reducerea timpului de lucru în industrie, oferă în această privință șanse care în epocile anterioare au rămas inaccesibile. Noul timp liber trebuie organizat uman. Această sarcină poate fi ratată. Atunci când în oameni nu sunt trezite și cultivate nevoi mai profunde, timpul liber este irosit cu simpla distracție. Acest lucru este...
Noi suntem orientați spre Dumnezeu. Această experiență originară exista mereu și nu are voie să fie confundantă cu gândirea obiectivantă, oricât de necesară, asupra orientării transcedentale a omului către mister. Ea nu elimină caracterul a posteori al cunoașterii despre Dumnezeu, însă acest caracter nu trebuie la înțeles la rândul său în sensul că Dumnezeu ne-ar putea fi prezentat și predat pur...
Progresul nu este nici necesar, nici continuu. El se realizează prin salturi sau, cum ar zice biologii, prin mutații. Aceste salturi nu merg mereu mai departe și în aceeași direcție. Ele sunt însoțite de schimbări de orientare, cam tot așa cum calul din jocul de șah are întotdeauna la disoziție mai multe mișcări, dar în direcții diferite. Omenirea nu se aseamănă în progresul ei cu un personaj...
De la BBC – via HotNews.ro – aflu și eu despre o nouă specie umană. Se numește Australopithecus Sediba și a trăit în Africa de Sud în urmă cu 1,9 milioane de ani. Între acesta și Homo sapiens sunt mai multe verigi evolutive. Ar fi cam asa: Australopithecus sediba este tatăl lui Homo erectus, care – pe linia evoluției în sute de mii de ani – a avut un fiu: Homo labilis...