Medicina pariază totul pe corp, bizuindu-se pe o antropologie reziduală. Ea nu mai este o știință despre om, ci o știință anatomică și fiziologică, împinsă spre un grad de rafinament extrem de hiperspecializarea centrată pe anumite funcții sau anumite organe, utilizarea noilor tehnologii de imagistică în elaborarea diagnosticului, recurgerea la mijloace tot mai tehnicizate, în special sistemele expert informatizate, care ajută la stabilirea diagnosticului – e vorba aici de logici medicale care, alături de multe altele, ating un punct de climax. Corpul era deja separat de om, acum el este decupat în bucățele foarte mici. Pacientul este văzut in abstracto, a o fantomă care domnește asupra unui arhipeleag de organe, izolate metodologic unele de altele.
Aserțiune făcută de reputatul savant David Le Breton, în lucrarea Antropologia corpului și modernitatea (Cartier, Chișinău, 2009).
Renumitul antropolog atrage atenția că, odată cu modernitatea noastră zbuciumată, conceptul de ființă a avut de suferit. Trupul este văzut doar prin microscopul științei, iar psihicul uman este desfăcut în bucățele tot mai ușor digerabile. În spatele acestei realități stau secole de gândire raționalistă, o luptă oarbă împotriva dimensiunii metafizice a existenței și o vinovată superficialitate. Cartea este densă și plină de aserțiuni asemănătoare cu cea de mai sus, capabile să deschidă mintea (post)modernului ei cititor. Cunoscând aceste zbateri, cititorul este îndemnat la discernământ și profunzime. Încă n-am adulmecat-o suficient, dar cred că această lucrare merită analize mult mai aprofundate.