Eticheta

antropologie

a

„Inși așa și-așa”

Mult mai ușor e să înfățișezi caractere de mare calibru: n-ai decât să împrăștii din gros culorile pe pânză, să zugrăvești ochii negri și arzători, sprâncenele stufoase, fruntea brăzdată de o zbârcitură, pelerina neagră sau purpurie, ca focul, aruncată peste umăr și portretu-i gata; dar toți acești oameni, de care-i plină lumea, care la prima vedere seamănă foarte bine unii cu alții, însă, când...

Anatomia zâmbetului

Ar fi greu de găsit un tip de mesaj mai popular și mai frecvent decât zâmbetul. El este faza preliminară a multora dintre actele noastre de comunicare verbală, el acompaniază deseori această comunicare, după cum tot el este semnalul de încheiere a unui act de comunicare. Vorbele bune se preling în tăcere prin zâmbet, după cum tot prin zâmbet ele se declanșează. Cuvintele capătă adeseori sensul...

Principiile, bunătatea și egoismul

Aceia dintre oameni care procedează conform principiilor, sunt doar foarte puțini… Cei care acționează, de asemenea, din imboldurile bunătății inimii sunt mai mulți… Cei care au ferm în fața ochilor preaiubitul lor eu drept unicul punct de reper al strădaniilor lor, încercând să rotească totul în jurul egoismului ca marele ax al tuturor, sunt cei mai mulți. În felul acesta...

Întrebarea săptămânii (8)

Reuși-vor uneltele omului, creațiile lui, cu poftele nemăsurate și ambițiile pe care le nălucesc, lipsite de frâul pe care îl constituie vedenia întregului din care fac parte, să pună stăpânire pe om și să se întoarcă împotrivă-i, dislocându-l din centrul creației și smintindu-l din propria condiție umană, adică, făcându-l neom? Sau izbuti-va omul, în ceasul al unsprezecelea, să își găsească...

Exercițiu de neuitare: Lev Șestov

La 19 noiembrie 1938 se stingea, la Paris, gânditorul Lev Șestov. Născut la Kiev în familia unui comerciant de vază, are parte din tinerețe de un anturaj ilustru. Casa lor este vizitată de intelectualitatea orașului, fapt care-i conferă o anumită provocare la nivel intelectual. În 1889 termină Facultatea de Ştiinţe Juridice, iar în 1895 publică la Kiev primele studii filosofice şi literare:...

„În măsura în care reușesc, mă mișc teologal”

Petre Țuțea nu poate fi ignorat. Pe măsură ce anii se scurg, multe din spusele înțeleptului devin tot mai atractive. Iată-l aici cum – în doar 5 minute – reușește să ne propună teme dintre cele mai ilustre. Avem antropologie, teologie și filozofie, dar, de fapt, avem o interpretare a umanității în incidența supremă a revelației. Produsul finit al acesteia din urmă este adevărul, iar...

Întrebarea săptămânii (6)

Când Rousseau vă spune că oamenii se nasc buni, dar că societatea i-a înrăit, răstoarnă dogma moștenită a păcatului original; când teoreticianul progresului afirmă că mai rău se trage din mai bine; ori cel al evoluției, că din simplu izvorăște complexul; ori monistul că toate diversitățile sunt manifestări ale unicului; ori marxistul că factorul economic dă naștere celui spiritual; când filozofii...

Femeia și sfârșitul Occidentului

Cu ocazia lansării cărții Sfârșitul Occidentului?, autorul Lucian Boia ne oferă o lectură cu miez. Este vorba de o contramitologie ce o are în centru pe femeie ca epicentru al modificărilor culturale din ultimele decenii. După cum puteți viziona, istoricul român se joacă ilustru cu noțiuni de antropologie, strecurând o fină ironie în discurs. Emanciparea femeii este privită în contextul lui...

„Dar ce sunt eu?”

Când și-a pierdut cel mai bun prieten al său, poetul Alfred Tennyson a scris următoarele: Iată, noi nu știm nimic; Pot doar să cred că binele va veni În cele din urmă – departe în viitor – în cele din urmă pentru toți; Și fiecare iarnă se va schimba în primăvară. Acesta este visul meu. Dar cine sunt eu? Un pruncâ plângând în noapte; Un prunc plângând după lumină; Fără cuvinte, ci doar...

Iubirea și dorința

A dori ceva e, în definitiv, tendința de a poseda acest ceva, în care caz posesia înseamnă, într-un fel sau altul, ca obiectul să intre în orbita noastră și să ajungă oarecum a face parte din noi. Din acest motiv, dorința moare automat o dată cu dobândirea, dispare o dată cu satisfacerea. Iubirea, în schimb, este veștnic nesatisfăcută. Dorința are un caracter pasiv și în ultimă instanță ceea ce...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.