- E atât de ispititor să taci când toată falsa strălucire și neadevărul boit sunt ținute la mare cinste și vor chiar să îl judece pe cel înțeles greșit, să dai impresia că judecata e dreaptă, să taci, să nu te aperi cu nici un cuvânt și să-ți iei taina cu tine în mormânt.
- E atât de ispititor să taci când sentimentalismul din afară a pus monopol pe marile cuvinte și vrea chiar să îl judece pe cel înțeles greșit, să îi întărești aproape judecata și să iei cu tine doar conștiința că oamenii din jurul tău au recunoscut în felul lor ce e bun la tine.
- E atât de ispititor, când atât de mulți oameni spun îndată DA binelui, promițând să facă voia Tatălui și lăsându-se lăudați pentru acest lucru, să spui NU și să încerci să faci voia Lui în tăcere.
- E atât de ispititor, când sufletul suspină, se zvârcolește și postește, să-ți ungi capul, să-ți speli fața și să nu cauți societatea inimilor bogate, ci să fii cel lipsit de inimă.
Precauții desprinse din discursul intitulat Împotriva lașității, scris de Søren Kierkegaard. Alături de alte trei discursuri edificatoare publicate în 1844, acesta alcătuiește volumul trei al operei publicate la Humanitas.