Destinul unei melodii

Adagio in G Minor este una dintre cele mai îndrăgite piese din istoria muzicii clasice. Cel puțin prima parte ați auzit-o frecvent, în tot felul de contexte mai mult sau mai puțin elevate. Ei bine, Această piesă este atribuită – pe nedrept – marelui Tomaso Albinoni (1671-1750). Chiar mai mult: Albinoni este frecvent asociat cu adagio-ul de mai sus, puțini fiind dispuși să rețină alte piese care-i aparțin cu adevărat. Rolul său în muzica lumii este covârșitor, dar ironia face ca publicul larg să-l fi reținut altfel.
Dar cine a scris, totuși, melodia? Este vorba de muzicianul Remo Giazotto (1910-1998), biograful lui Albinoni. Preocupat de memoria marelui muzician, propria compoziție a fost trecută în dreptul acestuia. Și iată cum piesa promovează un nume (Albinoni) și trece sub tăcere un alt nume (Giazotto). O nedreptate a istoriei, dar una totuși drăguță și zglobie.
Dincolo de acest detaiu, adagio-ul merită ascultat. Simplă din punct de vedere tehnic, abisală din punct de vedere semantic. Ideea muzicală se pare că are legătură cu o partitură prăfuită, scăpată din cel de-al doilea Război Mondial. Pe acel material a lucrat Giazotto și a ieșit minunăție de piesă. Dacă faptul acesta e adevărat, ea capătă o și mai mare valoare. Audiție plăcută!