Deja erau foarte mulți oameni – ruși, americani, unguri și sârbi. Și la Timișoara au creat un fel de acțiuni de diversiune. Adică în ce constau? Chiar au fost atacate unitățile militare. Ori, timișorenii n-ar fi făcut niciodată așa ceva. Și există niște dispozitive care funcționează pe unde electromagnetice de joasă frecvență. Nu infrasunete, nu. Unde electromagnetice de joasă frecvență. Adică...
Sunt oameni care încetează brusc să creadă în Dumnezeu. În ceea ce mă privește, observ că încetez, puțin câte puțin, să mai cred în umanitate. Foarte multă vreme ea m-a impresionat cu discursurile, legile, cărțile ei, dar încep s-o văd în adevărata ei lumină tristă, căci este o babă nebună ale cărei crize de ferocitate alternează cu zâmbete. Se crede augustă și venerabilă; uită gustul de sânge pe...
Orice bucurie adevărată ca și orice tristețe adevărată ne vine dinăuntru. Lumea exterioară cu iluziile ei încântătoare sau cumplite nu poate decât să ne rătăcească și să ne împiedice regăsirea cu noi înșine. Trebuie să căutăm drum spre ceea ce este mai lăuntric în noi înșine dacă vrem să gustăm pacea care depășește înțelegerea. Știu toate acestea, dar și eu însumi sunt, din nenorocire, cineva...
„Să fii bună ca să poți fi fericită. Cei răi nu pot fi fericiți. Ei pot avea satisfacții, plăceri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru că, mai întâi cei răi nu pot fi iubiți, și-al doilea, …al doilea… de! norocul și celelalte pere mălăiețe, care se aseamănă cu el, vin de-afară, de la oameni, de la împrejurări, asupra cărora n-ai nici o stăpânire și nici o putere, pe când...
Mărturia ce-o ofer mai jos îi aparține lui Jean d’Ormesson. La 88 de ani, marele scriitor francez, a publicat un roman autobiografic şi confesiv intitulat Un jour je m’en irai sans en avoir tout dit („Voi pleca într-o zi fără să fi spus totul”) (Robert Laffont, 2013). După cum veți observa, sinceritatea scriitorului este debordană. Felul candid în care-și așterne amintirile, pertinența analizei...
La 17 ani L-am întâlnit pe Dumnezeu. Un an și jumătate mai târziu L-am întâlnit într-un extraordinar botez cu Duhul Sfânt și plinătate a duhului. Patru ani am citit lucrări de ateism și filozofie atee, până m-a durut capul. Mă -lecam pe genunchi și spuneam Domnului cu bucurie: O, Dumnezeule, știu că nu pot răspunde acestor autori, dar îți mulțumesc că Te pot avea pe Tine. Când mă dobora o carte...
Am crescut cu povestirile Bibliei, care-mi erau citite cu voce tare. Multe ilustraţii mi-au rămas imprimate puternic în memorie – şi acum îl mai vad pe Daniel în groapa cu lei, şi pe Isus lăsând copiii să vină la El. Îmi plăceau povestirile despre Moise copil, despre David şi Iosif. Isus era pentru mine o realitate incontestabilă şi de aceea de-abia puteam asculta vorbindu-se despre crucificare...
Fu cuprins de bucuria insolită a celui convertit care vede lumea dispărând sub ochii lui. Unde se află? Cum e această altă lume? Dacă ar fi putut vorbi, n-ar fi putut s-o descrie, deoarece nu mai erau suficiente cuvinte. Noțiunile de spațiu și timp nu mai existau. Nici propria-i ființă nu mai avea conștiința individualității sale. Pur și simplu e pierdut și parcă înghițit de o indespcriptibilă...
Se pare că nu mă întorc acum, la bătrânețe, la amintirile din anii copilăriei doar dintr-o nevoie pe care o au toți vârstnicii, ci simt, de asemenea, că ar trebui să mă îndeletnicesc din nou, sub auspicii inversate, cu discutabila artă a povestitului, ca un fel de pedeapsă, și să ispășesc până la capăt. Povestitul presupune existența unor ascultători și cere din partea povestitorului un curaj pe...
Am avut întotdeauna tendința de a gândi în imagini, așa că îmi imaginam problemele mele ca pe niște baloane care plutesc pe cer. Pe atunci nu cunoșteam atâtea din problemele esențiale la care se gândesc oamenii. Dar ceea ce era extraordinar pentru mine (și este încă și astăzi) a fost că atunci când m-am aplecat asupra Bibliei, am descoperit nu numai că ea a înlătura problemele așa cum ar sparge o...