Creștinătatea română retrăiește azi Înălțarea Domnului. Bisericile de diferite confesiuni se străduesc să marcheze momentul prin predică și cântec. Cu acest prilej m-am gândit să vă las două variante picturale asupra Înălțării.
Prima imagine reproduce tabloul lui Rembrandt. O vom numi varianta artistică și vom sesiza mișcarea din jurul Hristosul ce urcă spre Cer. A doua aparține spațiului răsăritean (Ortodox, am putea spune) și o vom numi varianta iconografică. După cum observați este o cu totul altă viziune și execuție. Mi-ar plăcea să aflu și părerile altor privitori…
Cele două imagini alese sunt superbe. Ele reprezintă o abordare a imaginii în context eclesiastic, subtil diferită, în apus şi în răsărit.
Privindu-le nu pot să nu observ o fină diferenţă. Varianta artistică, apuseană am putea spune, pune accentul nuanţarea culorilor, variaţii de ton, îmbinarea luminii cu umbră, etc. Varianta iconografică, răsăriteană, îşi propune mai degrabă să transmită un mesaj teologic. Din această cauză în contextul răsăritean, icoanele nu se pictează ci se „scriu”. Teologul Eudochimos spunea că icoanele nu aparţin artei religioase ci artei teologice.
Mulţumim de acest popas artistic.
Mă bucur că acest popas artistic ți-a plăcut.
Într-adevăr sunt două perspective aici, cu subtilitățile de rigoare.