La începutul secolului al XIX-lea, scriitorii È™i-au imaginat Crăciunul din perioada Tudor ca un moment de sărbătoare de suflet. ÃŽn 1843, Charles Dickens a scris romanul Colind de Crăciun, care a ajutat la revigorarea „spiritului” de Crăciun È™i a bucuriei sezonului. Popularitatea sa imediată a jucat un rol major în portretizarea Crăciunului ca o sarbatoare de familie, a bunăvoinÈ›ei, È™i compasiunii. Dickens a încercat să descrie Crăciunul ca un festival al generozității centrat pe familie, în contrast cu tradiÈ›iile comunității È™i bisericii, a căror respectare s-a diminuat spre sfârÈ™itul secolul al 18-lea È™i începutul secolului al XIX-lea. Suprapunând viziunea sa umanitară a sărbătorii, în ceea ce a fost numit „Filozofia colindului”, Dickens a influenÈ›at multe aspecte ale Crăciunului care sunt celebrate astăzi în cultura occidentală, cum ar fi reuniunile de familie, mâncarea È™i băutura de sezon, dansul, jocurile, È™i o generozitate festivă a spiritului. O frază proeminent din poveste, „Crăciun fericit”, a fost popularizată în urma apariÈ›iei poveÈ™tii. Aceasta a coincis cu apariÈ›ia MiÈ™cării Oxford È™i creÈ™terea anglo-catolicismul, care a condus la o renaÈ™tere în ritualurile tradiÈ›ionale È™i ritualurile religioase.
În 1843, prima felicitare comercială de Craciun a fost tipărită de Sir Henry Cole. Revigorarea colindelor de Crăciun a început cu Colinde antice și moderne de Crăciun de William Sandys (1833), cu prima apariție în presa scrisă a colindelor Primul Crăciun, Am văzut trei nave, Ascultă cântecul îngerilor heralzi și Dumnezeu să ne aibă în paza lui, domnilor, popularizate de Dickens în Colind de Crăciun. În Marea Britanie, bradul de Crăciun a fost introdus la începutul secolului al XIX-lea ca urmare a uniunii personale cu Regatul Hanovra a lui Charlotte de Meck-lenburg-Stre-litz, soția regelui George III. În 1832, viitoarea Regina Victoria a scris despre bucurie ei de a avea un pom de Crăciun, cu lumânări agățate, ornamente, și cadouri plasate în jurul lui. După căsătoria cu vărul ei german Prințul Albert, din 1841 obiceiul a devenit mai larg răspândit în Marea Britanie. O imagine a familiei regale britanice cu pomul de Crăciun la Castelul Windsor a creat senzație atunci când a fost publicată în Illustrated London News în 1848. O versiune modificată a acestei imagini a fost publicată în Statele Unite în 1850. Prin 1870, pomul de Crăciun a devenit comun in America.
În America, interesul Crăciunului a fost reînviat în 1820 prin mai multe povestiri de Washington Irving, care apar în Crochiul lui Geoffrey Pastel, Gent și Vechiul Crăciun. Povestirile lui Irving descriu festivități engleze de Crăciun armonioase și inimoase pe care le-a trăit cât timp a locuit la Aston Hall, Birmingham, Anglia, care au fost în mare măsură abandonate, iar el a folosit tractul Justificarea Crăciunului(1652) a tradițiilor englezești vechi de Crăciun, pe care le-a transcris în jurnal ca un format pentru povestirile sale.
ÃŽn 1822, Clement Clarke Moore a scris poemul O vizită la Sf. Nicolae (cunoscut popular prin primul său vers: A fost cu o noapte înainte de Crăciun). Poemul a ajutat la popularizarea tradiÈ›iei schimbuloui de cadouri, È™i sezonul de cumpărături de Crăciun a început să câștige o importanță economică. AÈ™a a început È™i conflictul cultural dintre semnificaÈ›ia spirituală a sărbătorii È™i mercantilismul asociat pe care unii îl văd ca o distrugere a sărbătorii. ÃŽn cartea sa din 1850 Primul Crăciun în Noua Anglie, Harriet Beecher Stowe include un personaj care se plânge că adevăratul sens al Crăciunului a fost pierdut printre cumpărături. În timp ce celebrarea Crăciunului nu era încă un obicei în unele regiuni din SUA, Henry Wadsworth Longfellow a detectat „o stare de tranziÈ›ie a Crăciunului aici, în Noua Anglie”, în 1856. „Vechiul sentiment puritan îl împiedică să fie o sărbătoare veselă, consistentă, deÈ™i în fiecare an evoluează.” ÃŽn ziarul Reading, Pennsylvania se remarca în 1861, „Chiar È™i prietenii noÈ™tri prezbiterieni care până în prezent au ignorat cu fermitate Crăciunul – au deschis uÈ™ile bisericii lor È™i s-au adunat cu vigoare pentru a sărbători aniversarea naÈ™terii Mântuitorului.” Prima Biserică CongregaÈ›ională din Rockford, Illinois, „deÈ™i cu un spirit autentic puritan”, s-a „pregătit pentru o mare sărbătoare de Crăciun”, a scris un jurnalist de știri în 1864. ÃŽn anul 1860, paisprezece state, inclusiv mai multe din Noua Anglie, au adoptat Crăciunul ca sărbătoare legală. ÃŽn 1875, Louis Prang a introdus felicitarea de Crăciun pentru americani. El a fost numit „părintele felicitărilor americane de Crăciun”. ÃŽn 1885 Crăciunul a fost declarat oficial sărbătoare federală în Statele Unite ale Americii.Â
(Fragmente din lucrarea Crăciunul – obiceiuri È™i tradiÈ›ii, de Nicolae Sfetcu, 2016)