Cine a vorbit primul, Adam sau Eva?

C

Într-adevăr, potrivit cu ceea ce se spune la începutul Genezei, unde preasfânta Scriptură tratează despre începutul lumii, se găsește că femeia vorbise înaintea tuturor, adică Eva cea plină de prezumție, atunci când i-a răspuns diavolului care o descosea: „ne hrănim cu fructul copacilor care există în paradis; însă Dumnezeu ne-a poruncit să nu mâncăm și nici să nu ne atingem de fructul unui copac aflat în mijlocul paradisului, pentru ca nu cumva să murim.”

Dar, deși se găsește în Scripturi că femeia a vorbit mai întâi, mai rațional este totuși că credem că bărbatul a vorbit primul și e nepotrivit să se creadă că, mai degrabă, un act atât de însemnat al neamului omenesc nu a fost săvârșit mai întâi de bărbat, ci de femeie. Credem deci în mod rațional că lui Adam însuși i-a dat prima dată să vorbească Acela care l-a plăsmuit pe el dintr-o dată.

Ce cuvânt a fost făcut să răsune de către întâiul vorbitor, nu mă îndoiesc că este la îndemână pentru orice bărbat cu minte sănătoasă să spună că acesta a fost „Dumnezeu”, adică „El”, fie prin modul întrebării, fie prin modul răspunsului. Pare absurd și înspăimântător pentru rațiune ca orice altceva să fi fost numit de om înaintea lui Dumnezeu, de vreme ce omul a fost făcut de El și în El. Căci, așa cum se întâmplă după căderea în păcat a neamului omenesc, orice început al vorbirii sale pornește de la un „vai!”, este rațional ca acela care a fost înainte să fi început de la bucurie; și cum nu este nicio altă bucurie în afara lui Dumnezeu, ci toată se află în El și Dumnezeu însuși este în întregime bucurie, reiese că primul vorbitor, prima oară și înainte de toate, a rostit „Dumnezeu”…Socotind însă, nu fără o rațiune asumată atât de la cele de mai sus, cât și de la cele de mai jos, că primul om și-a îndreptat vorbirea, mai înainte de toate, spre Dumnezeu însuși, spunem în mod rațional că primul vorbitor însuși, după ce a fost insuflat de puterea dătătoare de suflet, a și vorbit fără șovăire. 

(Fragment din tratatul Despre elocința în limba vulgară, de Dante Alighieri, Polirom, Iași, 2022)

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.