Catolicismul și ortodoxia la masa rotundă

C

După aproape un mileniu, Papa Francisc și Patriarhul Kirill al Bisericii Ortodoxe Ruse au avut o întâlnire istorică. După cum știm, niciun papă n-a fost primit într-o vizită oficială în Rusia de secole, iar acum capul Bisericii Ortodoxe acceptă întrevederea. Oare ce se ascunde în spatele fotografiilor și a declarațiilor? Oare ecumenismul creștin devine atât de stringent în noua constelație religioasă? Oare bisericile istorice resimt reculul musulman în adevărata lui înverșunare? Iată întrebări pe cât de legitime pe atât de contrariante.
Și totuși, urmare a discuțiilor dintre cei doi, ne-au parvenit câteva concluzii. Dintre acestea spicuim:
– suntem divizați de rănile provocate de conflicte dintr-un trecut îndepărtat sau recent, de divergențe, moștenite de la strămoșii noștri, în înțelegerea și explicarea credinței noastre în Dumnezeu.
– deplângem pierderea unității, consecință a slăbiciunii umane și a păcatului. Conștienți că rămân numeroase obstacole de depășit, sperăm ca întâlnirea noastră să contribuie la restabilirea acestei unități dorite de Dumnezeu, pentru care S-a rugat Isus Hristos.
– nu suntem concurenți, ci frați: de la această concepți să purceadă toate acțiunile noastre unul față de celălalt și față de restul lumii exterioare.
– sperăm că întâlnirea noastră va contribui, de asemenea, la reconciliere acolo unde există tensiuni între greco-catolici.
Desigur, sunt și alte concluzii care au rezultat în urma întrevederii. Cei doi s-au referit și la provocările contemporane, schițând oarecum un răspuns comun. Presiunea socio-politică a lumii în care trăim pune o presiune uriașă asupra creștinismului istoric, iar acest eveniment ar trebui înțeles în această cheie. Mi-e greu să cred că este vorba de ceva ezoteric sau conspirativ. Poate mai degrabă avem de-a face cu spaima inerentă a marilor biserici în fața noilor prefaceri ale societății. Să ne așteptăm la acțiuni similare și de o mai mare amploare, într-o epocă în care diferențele confesionale par a se topi văzând cu ochiul liber. Vom trăi și vom vedea!

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.