CUVÂNTAREA LUI ELIHU la RVE

C

logo-rve-radio

Începând de azi, în fiecare joi – ora 9.00, reluare 21.00 – se va transmite la RVE Oradea seria de mesaje CUVÂNTAREA LUI ELIHU. Cuprinsă între capitolele 32-37 ale cărții Iov, această cuvântare m-a atins într-un mod aparte. De ce? În primul rând pentru că este diferită de a prietenilor lui Iov. Mai vârstnici decât Elihu, aceștia nu reușesc mai nimic, ci încearcă pueril când să-L apere pe Dumnezeu, când pe Iov. Sfârșesc lamentabil, deși au o intenție bună. Ca o surpriză, intervine acest Elihu, singurul nume ebraic din întreaga carte, cel mai tânăr dintre cuvântători, prietenul bizar ce nu apare nici în prolog, nici în epilog.

Și totuși, niciunul nu este mai franc și mai profund decât Elihu. După ce-i ascultă cu respect pe ceilalți, după ce ascultă fiecare depoziție a lui Iov, „plin de cuvinte” – cum se descrie, Elihu trece la acțiune. Apologia lui este de departe cea mai autentică. Nu încearcă să intre în grațiile lui Iov și nici nu alege calea consolării gratuite. Nu-i menajează nici pe ceilalți prieteni, ba dimpotrivă folosește argumentele lor drept material didactic. În ultimă instanță, Elihu vede miza întregii situații în natura lui Dumnezeu. O lecție de teism de toată frumusețea, bazată pe logică și sinceritate. Elihu nu admite sub nicio formă nevinovăția totală a omului, așa cum nu admite nici hazardul. El pleacă de la premise cât se poate de personale (nu impersonale) în ceea ce privește drama omului, cu accentuarea fără echivoc a providenței divine. Dumnezeu nu trebuie apărat cu argumente de carton, așa cum nici Iov nu trebui măgulit cu vorbe dulcege.

Cuvântarea lui Elihu este un text greu, cu multe subtilități, dar cu atât mai fascinant. Vom încerca să-L creionăm pe Dumnezeu pornind de la poetica textului și ne vom minuna cum, un om așa de tânăr, atinge asemenea culmi ale înțelegerii. Iar dacă lucrul acesta a fost posibil, înseamnă că Dumnezeu oferă înțelepciunea cui vrea și că tinerii de azi pot spera la mai mult. Am pregătit acest studiu cu gândul la cei mai tineri decât mine, la generația copiilor mei de la care, mâine, așteptăm cuvântări înțelepte. Fie ca aceste sondări omiletice să aducă zidire și, acolo unde radioul le va purta, să fie bine receptate!

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.