Am citit cu plăcere articolul postat de Dan Tapalagă pe HotNews.ro. Îmi place retorica întrebării din titlu: Ce caută Biserica Ortodoxă în Constituție? Chiar așa! Ce caută oare?! Nu cumva avem aici (din nou) dovada unei coabitări suspecte între biserică și stat?! Dacă biserica majoritară, longevivă și imbatabilă a stat (sau nu) la baza formării României moderne, e încă de discutat. Istoria acestui neam scoate la iveală și alte elemente privitoare la această implicare a religiosului în viața politică. Considerând articolul menționat doar un punct de plecare, vă invit să aruncăm în discuție cei doi termeni esențiali.
Se vorbește despre rolul primordial al BOR-ului în CONSTITUIREA și MODERNIZAREA țării noastre. Articolul ne lasă să înțelegem – exagerând puțin – că fără biserica neamului am fi fost și acum într-un feudalism etern, fără nici o șansă la statalitate. Și ne mai sugerează ceva: că fără existența și strădania BOR, emanciparea României ar fi fost în continuare un vis de neatins. Ei bine, oameni buni, lucrurile sunt mult exagerate. Istoricii de bun simț, antropologii și sociologii au arătat de două decenii încoace că lucrurile nu stau tocmai așa. Constituirea statului modern român a fost rezultatul unei sume de factori mai degrabă externi decât interni, pe un fundament cât se poate de laic și politizat. Cât despre modernizare, lucrurile sunt și mai mult exagerate. Studii de specialitate atestă (pentru cine are ochi de văzut!) cum ortodoxia a frânat în repetate rândul procesul de modernizare. O simplă privire asupra creștinismului european îți poate confirma că țările protestante și catolice sunt cu mult înainte.
Paradoxal, partea a doua a articolului – celelalte culte recunoscute – este mult mai validă decât prima. Lăsăm la o parte discursul deja cunoscut (mă refer la BOR-ul și altele), pentru a sublinia câteva realități istorice. Da, fără îndoială că dezvoltarea principatelor române s-a datorat unei influențe catolice și protestante. Dacă cineva se mai îndoiește de asta ar face bine să privească prin comparație regiunile unde Biserica Ortodoxă a exercitat o influență totală. Veți remarca repede rămânearea în urmă din punct vedere civilizațional, în contrast cu reginuile unde celelalte culte au avut un cuvânt de spus. Chiar și neoprotestantismul românesc, mult mai recent și mai firav, a jucat (cel puțin indirect) un rol mai important decât BOR-ul. Urmând logica, enunțul ar fi trebuit să nominalizele acele culte, iar BOR-ul să fie trecut la… altele.
Concluzia ar fi cam așa. Pretinsa ctitorire a statului român este o găselniță izolată și discutabilă din toate punctele de vedere. Într-o Europă laicizată până la refuz, mi-e greu sa accept că ne va felicita cineva. Ba dimpotrivă! Relația dintre BOR și puterea politică (oricare ar fi fost) trebuie înțeleasă în lumina istoriei. Un servilism reciproc jenant străjuiește secole bune. BOR-ul a creditat sistemele politice (inclusiv comunismul), iar sistemele politice au răsplătit cum au putut. Cameleonismul bisericii de stat nu mai are nevoie de argumente, chiar dacă unii din sistem s-au opus cu vehemență. Excepțiile nu fac decât să confirme regula. În rest, totul e demagogie goală, o litanie ce-o auzim de sute de ani. Obscurantismul și corupția bisericii majoritare oripilează în continuare. Cu toate acestea, valul istoriei o prinde și pe ea, trecând-o prin Constituție și oferindu-i un viitor luminos, imagistic vorbind.