Sub acest titlu ar putea sta materialul pe care vi-l propun. Este vorba de biografia lui Mircea Vulcănescu povestită de fiica acestuia, Măriuca. Marele intelectual și martir român este atât de viu în memoria Măruiucăi. Este, de fapt, un elogiu postum adus cu multă candoare și familiaritate. Distinsa doamnă surprinde episoade mai puțin cunoscute din viața tatălui ei. Vulcănescu ne apare aici ca un om de mare calitate, un tată iubitor și un intelectual rasat. Niciodată n-a luptat cu armele imediate, nu s-a lăsat dominat de impulsuri, nu s-a victimizat gratuit. În mijlocul dramelor existențiale, a cruntei detenții, el a reușit să iradieze bunătate și speranță.
Radu Moraru merită apreciat pentru acest interviu. A aduce în lumina reflectoarelor urmași ai marilor români mi se pare o faptă de ispravă. Cine știe mai bine decât acești oameni ce și cum?! Avem datoria să-i întrebăm, să-i ascultăm și să-i promovăm. Sper ca materialul să vă meargă la suflet și să vă transmită mai mult decât informații: să vă transmită o stare de spirit.
Amintiri cu tata
A