Adolescența și provocările ei

A

Sunt 1,2 miliarde pe Terra. Se numesc ADOLESCENȚI, iar pe vremuri nimeni nu știa că există. Erai tânăr și atât. Până te căsătoreai, apoi urma vârsta adultă și bătrânețea. UNICEF a dat publicității un raport privitor la problemele tinerilor între 10-19 ani. Când l-am citit în sinteză am rămas impresionat. Nu m-aș fi gândit că această generație și în așa vremuri este atât de expusă.

Prima problemă este chiar numărul lor. Ei reprezintă 18% din populația lumii și peste jumătate trăiesc în Asia. India stă cel mai bine (243 de milioane), iar China vine puternic din urmă (200 de milioane). Ecuația e următoarea: cu cât o țară este mai slab dezvoltată cu atât are mai mulți adolescenți; cu cât gradul de civilizație și industrializare crește, cu atât are mai puțini. În fond, cred că este vorba de rata ridicată a natalității din acele părți ale lumii.

A doua problemă este moartea și nu oricum: violentă. Cauza principală este moartea în urma accidentelor rutiere (1,4 milioane), urmând apoi complicații la naștere, HIV sau violențe de grup. Delicvența pare a fi cuvântul de ordine în viața multora dintre ei, iar mediul din anumite țări nu-i descurajează.

A treia problemă este căsătoria, evident timpurie. Mai ales în țările subdezvoltate adolescentele devin mame sau poartă o sarcină câteva luni. Avorturile mai mult sau mai puțin asistate, imposibilitatea de a procura resurse pentru un trai decent, precum și alte cauze colaterale fac din mulți adolescenți victimele propriilor instincte.

A patra problemă este de fapt drama timpului: SIDA. Aproximativ 2,2 milioane de adolescenți trăiesc cu virusul HIV în sânge, virus care oricând poate declanșa SIDA. Majoritatea se pare că nici nu sunt conștienți de acest lucru. Faptul că relațiile intime sunt la oridinea zilei, această boală se răspândește cu o repeziciune uluitoare. E drept că unii sunt infectacți cu HIV de la naștere, prin transmitere ereditară sau alții din cauza unor imprudențe medicale, dar aceasta este o minoritate.

Dacă ar fi să mai adăugăm gradul ridicat de analfabetism din rândurile adolescenților, ar fi tacâmul complet. Sunt însă convins că fiecare generație plătește tributul derapajelor ei morale. Omul fără Dumnezeu este victima propriilor plăceri, iar sistemul de valori este compromis. Dar ce te faci cu adolescenții care sunt condamnați de două ori. O dată pentru că nu pot face față presiunii instictelor și a gruplui; iar pe altă parte pentru că nu au nici un dram de experiență în ale vieții. Se găsesc total descoperiți pe toate fronturile, iar societatea de consum le alimentează isteriile. Cred că Biserica și familia ar trebui să acționeze fără ezitare. Pierduți la această vârstă adolescenții noștri entuziaști pot fi pierduți pentru totdeauna. Hedonismului și a teribilismului lor fără frontiere, să le opunem cumpătarea paulină, atât de sfântă și de binefăcătoare. Doamne ajută-ne, Doamne dă-ne metode!

comentarii

  • With today’s cultural rot, the MOST DANGEROUS years to a person’s soul & spiritual health are those between age 10 to 17. – Rick Warren

  • Apreciez punctul de vedere empatic, ce se regăsește mai rar printre criticile acerbe sau elogiile naive (adesea nejustificate ambele) proclamate din multe amvoane.

    • Mersi.
      Așa vreau să fiu mereu: empatic. Nu cred în cele două variante pe care le-ai menționat.
      Fii binecuvântat!

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.