Nădejdile deșarte și mincinoase sunt pentru omul nemintos, iar visele le dau aripi ploștilor.
A te lua după vise e ca și cum ai vrea să prinzi o umbră și să urmărești vântul…
Ghicitul, tâlcuirea semnelor și visele sunt lucruri deșarte ca la femeia-n durerile nașterii: inima aiurează.
Dacă nu-s trimise, spre cercetare, de la Cel-Preaînalt, nu pune preț pe ele.
Căci visele pe mulți i-au dus în rătăcire, mulți au căzut punându-și în ele nădejdea.
(Înțelepciunea lui Isus, fiu lui Sirah, 34.1-2, 5-7, trad. Bartolomeu Valeriu Anania)