Gândirea biblică poate fi împărțită, în general, în două categorii: teologie și etică. Teologia este încercarea de a-L înțelege pe Dumnezeu, precum și lucrarea Sa în lumea aceasta, în timp ce etica este comportamentul omului ca răspuns la această înțelegere. În iudaism, etica s-a identificat la început cu Legea, care era un plăcut îndrumător pentru un neam a cărui inimă trebuia să fie în armonie cu Dumnezeul care îi era atât Tată, gât și Rege. Cu timpul însă etica a degenerat pentru mulți într-o preocupare pentru faptele care puteau fi văzute, fapte care nu se potriveau neapărat cu loialitatea inimii față de Dumnezeu. În învățătura lui Isus observăm o întoarcere la acea credință fundamentală în Dumnezeu ca Tată și Rege, o credință care, pentru El, pătrunde în toate sferele vieții umane – socială, intelectuală, spirituală și morală.
(L. D. Hurst, „Etică, I: Evanghelii”, în Dicționarul Noului Testament, Daniel G. Reid (ed.), Casa Cărții, Oradea, 2008, p. 472)
(gât) / cât