Unii cititori ai Bibliei nu văd în ea mai mult decât o antologie de texte-mărturie asamblate pentru a sprijini un sistem teologic. Alții caută doar o călăuză morală, scotocind în Vechiul Testament după povești cu învățăminte morale. Încă unii caută în ea doar mesaje inspiraționale sau evlavioase, pentru promisiuni consolatoare și lecții pentru viața de zi cu zi. Consecința poate fi aceea că pierdem din vedere unitatea esențială a Bibliei, găsind în schimb doar acele fragmente teologice, morale, evlavioase sau istorice pe care le căutăm.
Dar toate comunitățile omenești, inclusiv a noastră, trăiesc dintr-o poveste atotcuprinzătoare care sugerează sensul și scopul istoriei, modelând și călăuzind viața umană. Putem foarte bine să ignorăm povestea biblică, adică realitatea cuprinzătoare a formei și direcției istorice cosmice și sensul tuturor celor făcute de Dumnezeu în lumea noastră. Dacă vom face astfel, fragmentele Bibliei pe care le păstrăm sunt în pericol de a fi absorbite bucată cu bucată de poveștile dominante din culturile noastre. Iar povestea dominantă a culturii moderne este înrădăcinată în idolatrie: o încredere totală în umanitatea care își va realiza propria mântuire.
Astfel, în loc să lăsăm Biblia să ne modeleze, s-ar putea să lăsăm cultura noastră să modeleze Biblia pentru noi. Perspectiva noastră asupra lumii și chiar credința noastră vor fi modelate fie de una, fie de alta: ori poveste biblică este temelia noastră, ori Biblia însăși se va subsuma poveștii moderne a lumii seculare occidentale. Pentru ca viețile noastră să fie modelate de Scriptură, trebuie să cunoaștem bine povestea biblică, să o simțim până în oase. Pentru aceasta, trebuie să ne cunoaștem, de asemenea, locul nostru în această poveste.
(Din Adevărata poveste a lumii. Locul nostru în narațiunea biblică, de Craig G. Bartholomew și Michael W. Goheen, trad. Cosmin Lauran, Reîntregirea, Alba Iulia, 2017, pp. 320-321)