Știu bine că este între noi o diferență de rasă: sunt anglo-saxonă, iar voi sunteți latini. Sunt din fire încrezătoare. Cred în bine, în Dumnezeu , în dreptate, în dragoste și milă. Voi sunteți sceptici, cinici, la voi nimic nu e sfânt, vă bateți joc de toate, peste tot vedeți urâciune și trădare, nu credeți într-o inimă curată. Voi vedeți latura neagră și întunecată a oricărui lucru frumos, pe când eu o văd pe cea luminoasă. Eu cred în idealuri, în credință, în cinste, în bunăvoință. Nu sunt mereu în căutarea lupilor cu blană de miei, ale căror cuvinte sunt toate minciuni. (…) Am venit în România ca un viteaz tânăr și vesel, gata să intru în rândurile voastre, să mă închin la steagul vostru, să pășesc neînfrântă alături de voi, cu un cântec pe buze, bucuroasă de orice greutate, de orice străduință, poate prea îndrăzneață și neascultătoare, dar a voastră cu inima și sufletul. Dar nu mă pot prinde în luptă cu vicleșugul vostru, nici cu șireteniile și capcanele voastre. Sunt ursită să fiu mereu învinsă, dacă armele voastre sunt bănuiala și înșelăciunea. Dar a cui e rușinea? A mea sau a voastră?
(Regina Maria a României)