În ediția online a revistei Ceașca de cultură citim un interviu suculent cu Mihai Nadin. Profesor universitar în Texas, dl. Nadin este aproape un anonim în România, țara de unde a plecat în 1980. Deși a avut și aici o bogată activitate didactică, el s-a realizat profesional peste ocean. Răspunzând la diferite întrebări despre om, vocație și religie, profosorul spunea (printre altele):
Toate bolile noastre sunt o expresie a determnismului. Noi la fel. Nu există poezie deterministă și nici măcar matematică deterministă. Sigur, putem să programăm calculatoarele în mod spectacular pentru a produce teoreme sau a le rezolva, dar sub raport creativ matematica e nedeterministă. Deci, trebuie să începem să ne întrebăm cum putem integra cele două părți: tu, calculatorul, faci calculul pentru că ești bun, iar eu fac logica. (…)
Nu cunosc nici un exemplu de progres care nu a adus cu sine riscuri noi! Ciocanul e mult mai riscant decât piatra. Calculatorul e mult mai riscant decât creionul. Trebuie să fim în stare ca, pralel cu noile posibilități, să creăm și instrumente pentru controlul riscului. (…)
Religia a dat răspunsuri la întrebările pe care le avem și astăzi: Cine suntem? Ce facem? Unde mergem? Religia nu mai furnizează aceste răspunsuri în prezent, nu mai vrea. Acum, Biserica se ambiționează să comenteze ceea ce spune știința. Religia s-a declasat ea însăși și după părerea mea este o pierdere, pentru că religia a influențat câteva dintre rezlizările cele mai impresionante ale omenirii. De partea cealaltă, știința a capitulat în abordarea problemelor fundamentale. A devenit fascinată în specializări și absolut dezamăgitoare în înțelegerea imaginii globale.