Astăzi e tăcere multă pe pământ; tăcere multă și liniște acum; tăcere multă, că Împăratul doarme. Pământul s-a înspăimântat și a amuțit, că Dumnezeu a adormit cu trupul și a înviat pe cei din veac adormiți. Dumnezeu a murit în trup și iadul s-a cutremurat. Dumnezeu a adormit pentru o clipă și a trezit pe cei din iad… Astăzi s-a făcut mântuire celor de pe pământ și celor din veac sub pământ; astăzi [s-a făcut] mântuire lumii, atât celei văzute, cât și celei nevăzute. Astăzi se petrece de două ori venire a Stăpânului, de două ori rânduială divină, de două ori iubire de oameni, de două ori coborârea și împreună-coborârea, de două ori cercetarea oamenilor; din cer pe pământ, de pe pământ sub pământ vine Dumnezeu… Hristos este printre cei morți, să coborâm și să vedem tainele cele de acolo! Să cunoaștem minunile Celui ascuns, ascunse sub pământ! Să aflăm cum li s-a descoperit și celor din iad propovăduirea.
Cum așa? Arătându-Se în iad, Dumnezeu mântuiește pur și simplu pe toți? Nicidecum, ci, chiar și acolo, doar pe cei care au crezut. Ieri [s-au descoperit] cele ale rânduielii dumnezeiești, astăzi cele ale puterii; ieri cele ale slăbiciunii, astăzi cele ale maiestății; ieri cele ale firii omenești, astăzi cele ale dumnezeirii. Ieri era lovit, astăzi lovește locașul iadului cu fulgerul dumnezeirii. Ieri era legat, astăzi încătușează pe tiranul [diavol] cu legături de nedezlegat. Ieri era osândit, astăzi dăruiește libertatea celor osândiți. Ieri Îl batjocoreau slugile lui Pilat, astăzi portarii iadului, văzându-L, s-au cutremurat.
(Omilia La Sâmbăta Mare, de Epifanie de Salamina, PSB 12, p. 456-457)