Europenii și-au pierdut dramul de credință avut; mai mult, Dumnezeu este invocat doar atunci când este necesar… politic. Recent, în problema refugiaților, împotriva cărora a fost adus ca justicare Domnul, mai ales de către țările care au recurs la măsuri extreme împotriva sosirii acestora. Ca pe vremea Imperiului Roman, lui Dumnezeu i s-a pus în mână o suliță și o platoșă și a fost trimis la război. De către politicieni, nota bene, căci Bisericile au tăcut. (…) Este dur, dar aceasta pare a fi realitatea. Argumentul suprem fluturat de liderii europeni, în încercarea de a-și închide frontierele, este că refugiații nu sunt creștini și că Europa și-ar pierde identitatea religioasă. (…) Este vorba însă despre aceiași lideri europeni care au refuzat cu doar câțiva ani în urmă să introducă o referință la identitatea religioasă a Europei în tratatul de la Lisabona și este vorba despre aceeași identitate religioasă pe care, de fapt, nu o avem. Europa este azi un evantai de credințe și necredințe, un adevărat Turn Babel lipsit de viziune, de speranță, de credință.
(Fragment din introducerea cărții Dialogul religiilor în Europa unită,
Adenium, București, 2015, p. 19 și urm,
eseu semnat de Iulia Badea-Guéritée și Alexandru Ojică)