Sub semnul regalității

Avem parte de zile speciale! România se întoarce spre zorii regalității și parcurge, mai mult sau mai puțin avizat, întreg itinerarul regal. Sunt amintiți toți regii țării, sunt comemorate momente importante din istoria modernă și sunt picanterii picanterii istorice drăguțe. Prin întoarcerea în acea perioadă parcă revenim la normalitate. Pe o altă cale decât am fi crezut, tot ce auzim ne sugerează ideea de stabilitate. Parcă o nostalgie prinde contur în mințile noastre văzând cum – în alte vremuri – românii chiar aveau la cine să se raporteze, iar cei din frunte chiar își simțeau românește.
Materialul ce vi-l propun este o mică istorie a regalității. Deși nu este completă, poate sugera o stare de spirit. Orice am spune, câteva mari isprăvi ale istoriei noastre moderne stau sub semnul regalității. Deși venită din afară, puterea regală s-a dovedit bine articulată în gândire și acțiuni. Mi-e greu să-mi imaginez cum ar fi decurs istoria noastră fără regi. Și așa am fost mereu întârziați, dar fără cred că decalajul ar fi fost mai mare.
Cred că mulți concetățeni află, în mod fecund, despre o pagină de istorie națională. Mai mult, cred că această infuzie informațională nu va rămâne fără ecou. Vor fi, probabil, tot mai mulți care-și vor reconsidera convingerile. Actuala clasă politică va trebui să țină seama de așteptările crescânde ale românilor. În fond, cu regalitate sau fără, important este să avem în frunte oameni de bizuială. Să fie principali și gata să se sacrifice pentru viitorul nației!