„Țara lui Satan”

E greu să faci o sinteză a spuselor lui Gigi Becali. Coerența nu este domeniul lui forte. E vorba de ultimul interviu acordat înainte de încarcerare, deci un moment în sine foarte delicat. Înconjurat de ziariști, Becali nu-și mai găsește cuvintele, privește în gol și este destul de irascibil. Aș îndrăzni să afirm că niciodată n-a mai fost în această postură (publică). Presiunea emoțională i-a provocat indirect un moment de sinceritate pe care, probabil, îl va regreta mai târziu. Ne-a spus lucuri pe care – eu cel puțin – nu mă așteptam să le aud de la dânsul. Le vom lua pe rând.
Țara pe care atât ne-a spus c-o iubește este, de fapt, țara lui Satan. Patriotismul său de carton s-a înmuiat în ploaie. Tragem concluzia că țara a fost (și este) bună atâta vreme cât i-a oferit cadrul propriei parveniri. Ea e bună sau rea funcție de ce i se întâmplă lui, un subiectivism limitat pe care adevăratul patriotism nu-l cunoaște. Să regreți faptul că n-ai fugit din țară, că nu te-ai aciuat pe mai știu eu unde și să nu te mai intorci niciodată sunt lucruri grave pentru un simplu român, dar pentru un europarlamentar…
Detenția ce-l așteaptă este providențială, deci este – în opinia lui – o mare încercare a vieții. N-o vede drept o pedeapsă binemeritată pentru fraudă, ci ca pe o încercare ce-o are de purtat, o cruce. Avem aici o divagație teologică de tip becalian. Tot ce i se întâmplă lui rezonează cu un plan tainic, ascuns înainte de vremuri, dar descoperit în aceste zile prin nimicnicia judecătorilor. Nu, d-le Becali, nu e nimic providențial aici, nu trebuie să vă asumați un mesianism gratuit în care numai cei slabi mai cred. Este legea compensării și a justiției divine potrivit căreia fiecare vinovat trebuie să plătească.
Cam tot ce se spune în interviu are legătură cu ideea de victimă. Nu, el este imaculat, dar sistemul e viciat. Și-a iubit țara așa de mult încât a prăduit-o, dar asta ar trebui să fie o cinste. Te miri că nu așteaptă un premiu pentru tot ce-a făcut. Dar acum, ce va face familia sa, cum își va reveni sora sa, ce va mai spune mama?! Nu vreau să par mai justițiar decât sunt. Totuși, este jenant să te transformi într-o victimă, în vreme ce statul român a fost cândva victima ta. E trist că acest discurs înduioșează atâția români. E trist!
Vă las totuși să vedeți materialul. Nu aș încheia totuși înainte de a spune că justiția română trebuie respectată. Căzând astfel de capete poate mulți români se vor trezi la realitate. Vor observa că discursul pios-ortodox al lui Becali n-a fost decât o mască sub care se ascunde un oportunist șugubăț. Vor mai observa că banii mulți se pot face prin adevărate lovituri de grație date statului și nu numai. Așteptăm ca și alții, mai puțin notorii, să ajungă acolo unde le este locul.